Acest nume il au in memoria afectiva mii de fosti absolventi ai Liceului de Arta "N.N. Tonitza" sau ai Academiei de Arta din Bucuresti. Doamna Adriana Botez Crainic a fost si inca este, pentru mine, profesoara mea de istoria artei. Dar mai mult decat atat. Este unul dintre putinii oameni care m-au format si mi-au marcat destinul definitiv.

Am intalnit-o ca elev in clasa a saptea la gimnaziul liceului de arta. Cursurile sale erau magice, pline de povesti fascinante ce ne purtau prin toata lumea, in locurile esentiale ale istoriei artei. Pe atunci traiam intr-o tara-inchisoare si nu speram ca o sa ajungem vreodata sa vedem pe viu, de exemplu, Campanilla lui Giotto din Florenta. Ea vedea teama asta in ochii nostri si ne spunea: "Lasati, ca intr-o viata de artist, destinul o sa va duca sigur in locurile astea". Pe atunci credeam ca aceste vorbe sunt doar o alinare pentru un imens apetit pe care tot ea ni-l deschidea. Azi stiu ca era mult mai mult. Voia sa spuna ca daca noi vom fi alesi sa mergem pe drumul artei si vom deveni artisti adevarati, asta ne va plasa, oarecum miraculos, intr-o categorie umana aparte, care sub obladuirea Muzelor, indiferent de regimul politic vremelnic al locului de bastina, va trece de toate frontierele.

In cazul meu a avut dreptate. Am ajuns sa vad, pana acum, o parte din locurile pe care ea ni le descria la cursuri. Si in mod sigur voi ajunge sa vad si altele. De exemplu, mi-am jurat ca voi ajunge la Florenta - acest loc fundamental al Renasterii - sa vad minunatiile de acolo si, intr-o luna de mai, Festivalul Florilor.

Sigur ca Doamna Crainic este un savant - critic si istoric de arta - complet, de reputatie internationala, om care a muncit o viata la opera sa: publicarea unor carti esentiale pentru cei care vor sa cunoasca istoria artei. Si are in plan si alte proiecte pe care sigur le va duce la bun sfarsit, pen