Timp înecat sub sticlă
Trandafirii aroganţei cresc sub sticlă
steagul ţării mele nu flutură nicăieri
l-ai camuflat
în miezul de scoică, pe timp de iarnă
arde, rodul-pământului mă arde
ca urzica
noaptea visez roşu şi roşul are miros
şi roşul are frică
şi roşul are mâinile prinse
într-o ghilotină
O înţelegere
Nebun e omul care nu ţipă
peste el se luminează negrul
şi toţi copacii
înghit din culoare
nimic nu-i cum a fost odată
în oasele noastre
urcă promisiunea
o înţelegere cu moartea
nu avem
Desene cu îngeri
Când răsare soarele, eşti aici
lângă mine
respiri
îţi întinzi cearşaful
bântui în toate direcţiile
fierbi în apa în care tocmai
a fiert soarele
numele îţi este martor al violenţei
dureroasă provocare/ dureros
aluneci în gol
vântul mătură jertfele
eşti aici lângă mine
desene cu îngeri îmi răzbesc prin creier
sunt mai singură decât ieri
decât moartea care se tolăneşte ca o floare
peste visele mele
Capul botezătorului
Dans amar peste corpul trandafiriu
tu eşti mortul de lângă mile
o umbră în hăţiş cu gâtul negru
îmi lipsesc mâinile care m-au botezat
gust mort al fricii
ai plecat
m-au vindecat buruienile
strigorii îmi omoară zilele
turma de pofte mă istoveşte, îmi
plătesc orele
le sfâşii în bucăţi
capul tău cade greu, am
senzaţia că-i lipseşte corpul
aşa străluceşte cuvântul fără contur
Un fluier, dar nici un cântec
Stau în iarbă şi-mi visez visul
un cap cu ochi umezi
