Poate ca bucurestenii or fi rasuflat usurati la auzul vestii ca vor avea, in sfarsit, o biblioteca pe masura unei capitale europene. Macar din mandrie nationala, daca nu din entuziasm cultural. Pentru ca una e sa stii ca in orasul tau exista, undeva, sub povara a doua decenii de uitare sau de indiferenta, o cladire destinata "casei cartilor", si alta e sa afli, tocmai cand nici nu te mai asteptai, cat de simplu si benefic pentru o comunitate - candva cu multa sete de carte - pot evolua lucrurile.
Si totusi, oricat ar parea de "nepotrivit" pentru vremurile de astazi, o tara in care circa 80 la suta dintre locuitorii ei nu mai citesc sau nu mai au chef de lectura se'ndreapta cu pasi grabiti spre suicid...cultural. Sigur, timpul destinat lecturii pare sa se fi limitat drastic la romani, chiar daca sondajele arata ca altii ne intrec cu brio la aceeasi "categorie" - a se intelege "sunt sub nivelul nostru". Cititul cartilor este insa o atitudine; o nevoie de cunoastere si comunicare, de relaxare mentala sau sporire spirituala. Iar pentru a te trezi cu o carte in mana iti trebuie o singura motivatie: atractia pentru lumea cuvintelor care aduna toata puterea mintilor neticalosite; toata placerea celor intelepti de a darui. Si, mai presus de orice, savoarea de a descifra unde te afli si de ce. Intr-un silogism, Emil Cioran puncta: "Feriti-va de cei care intorc spatele dragostei, ambitiei, societatii. Pentru aceste renuntari, se vor razbuna". Pastrand proportiile, feriti-va de cei care n-au citit nicio carte! Pentru aceasta neputinta vor plati scump.
Cat de scump au platit bucurestenii asteptarea de a avea o biblioteca la standarde europene, e greu de apreciat. Evident, nu ducem lipsa de biblioteci. Dar cladirea cu o astfel de functiune, care troneaza din 1986 pe malul drept al Dambovitei, chiar pe bulevardul care se voia fala noului centru civic al Bucurestiului r
