Rezultatele obtinute de formatiunile politice verzi la recentele scrutinuri desfasurate in unele tari vest-europene sunt, aparent, contradictorii. Asa, de pilda, cu circa doua saptamani in urma, mai precis la 10 iunie, daca la alegerile parlamentare din Franta (primul tur) Les Verts inregistrau un serios recul, cu numai 4 mandate de deputati (dupa ce la prezidentialele din mai, candidata lor D. Voynet realiza un descurajator scor de 1,5% din sufragii), in aceeasi zi, Ecolo, din Belgia, isi cresteau zestrea politica la peste 5% din optiunile electorilor! In realitate insa, asemenea situatii pot ascunde transformari profunde. Intr-adevar, sa nu uitam ca, cel putin pana acum, evolutiile ecologismului francez s-au plasat in avangarda mutatiilor survenite la nivelul intregii ecologii politice, de aceea se ridica legitim intrebarea daca ceea ce li s-a intamplat Verzilor francezi reprezinta un simplu accident, conjunctural, ori un simptom cu valoare de tendinta. Raspunsul nu este usor de formulat si mai ales unul transant, dar este din ce in ce mai perceptibil ca ceva major se intampla in cadrul miscarii politice ecologiste. La despartirea Grunenilor de alianta si guvernarea cu social-democratii germani, care optasera pentru varianta ramanerii la putere, dar in formula marii coalitii, formata cu centru-dreapta, condusa de cancelarul A. Merkel (2005), emblematicul lider ecologist J. Fischer, parasind scena publica, afirma ca, in orice caz, capitolul rosu-verde al politicii germane era inchis. La randul lor, Verzii francezi au refuzat cu incapatanare ca, in cazul ultimelor alegeri, sa mai accepte o formula de genul stangii pluraliste, iar eclipsa politica a socialistilor anunta moartea definitiva a unui asemenea proiect. Imposibilitatea colaborarii cu partidele stangii traditionale se coroboreaza cu o alta, de ordin intern, aferenta proiectului ecologist de pana acum, tip "pe