O reclama recenta a unei retele de telefonie mobila, focalizata pe interjectie si nu pe un dialog de cuvinte articulate, a devenit pentru mine un semnal de alarma.
Daca pentru o prestigioasa retea de telefonie, a unui trust cu mare putere financiara si extindere nationala, s-a considerat ca mesajul comercial - clar si convingator, pentru clientii mai tineri sau mai putin -, este interjectia, strigatul maraitul, care inlocuiesc dialogul, ei bine atunci avem de-a face cu o realitate culturala care va prinde curand contur de masa.
Anii trecuti nu dadeam atentie interjectiilor ca mijloc de comunicare intre elevii de scoala primara sau de liceu, urletele si maraiturile insotite de scatoalce, suturi pe apucate si flegme. Probabil ca alaturarea dintre gesturi si vocalize s-a transformat intr-o forma de ascultare, iar apoi de comunicare, ce va crea serioase probleme tratatelor de lingvistica si dictionarelor.
Cum s-a ajuns aici? Este un proces specific, care se manifesta in interiorul unei societati primitive sau in curs de primitivare. Acolo, printre maimute si hominizi, simbolul cu rezonanta sociala este impus prin marait si gest. Revenind la actual, sunt mai bine de doua decenii de cand produsul manufacturat al Occidentului pentru a usura viata fiecaruia este transferat unei alte considerari sociale, devenind un accesoriu de lux cu rezonanta de statut social.
Confruntarea prin obiecte, dura si primitiva, a inlaturat dialogul. Si pentru ca totusi traim intr-un sistem economic globalizant, maimutareala interjectiei se va folosi de tehnica moderna, pentru ca asa cere moda si nu utilitatea si necesitatile imediate.
Prima etapa a fost reactia prin injuratura la orice tip de minima confruntare, de la aglomeratia din autobuz la aceea pietonala sau pe circuitul rutier. Injuratura a intrat apoi intr-o forma contrasa insotita de gest. In ultimul timp,
