An de an, fara exceptie, seceta face ravagii in Romania. si invariabil, in perioada iunie-septembrie, aflam ca nu au fost bani pentru irigatii si asigurare, ca se pierd recolte, ca trebuie sa se importe grau si, implicit, ca se va scumpi painea. An de an, fara exceptie, au loc videoconferinte cu prefectii, vizite de lucru pe ogoare, iar in final, autoritatile promit ajutoare pentru producatorii afectati de calamitati si investitii pentru refacerea infrastructurii de irigatii si combaterea secetei. Anul urmator insa povestea se reia, parca trasa la indigo.

De exemplu, in 2003, anul cu cea mai scazuta productie agricola din ultima jumatate de secol, recolta de paioase din sudul si estul Romaniei a fost compromisa, ministrul Agriculturii de atunci, Ilie Sarbu, a ridicat taxele vamale la import, iar in tara au fost aduse 1,3 milioane de tone de grau. Drept urmare, deficitul balantei comerciale a sarit in aer. Tot in acel an, Centrul European de Prognoza le trimitea autoritatilor de la Bucuresti indicatii privind cresterea deficitului de precipitatii pentru Romania.

La fel a fost si in 2004. O treime din sistemele de irigatii au ramas neutilizabile si numai un milion de hectare din cele noua cultivate a fost asigurat. Din fericire, natura a fost mai ingaduitoare si numai 20% din productie a fost compromisa. si in acel an institutele de cercetari in pedologie au facut publice documente care relevau faptul ca productia agricola va fi din ce in ce mai scazuta din cauza lipsei de precipitatii.

In 2005, seceta si furtunile au distrus 25% din productia agricola. Din cauza datoriilor agricultorilor, Imbunatatirile Funciare nu au pompat nici o picatura de apa in Dobrogea, iar la pierderea recoltelor de grau s-au adau-gat si cele de fructe. si atunci meteorologii au prognozat ca, in urmatorii zece ani, Romania se va confrunta din ce in ce mai mult cu fenomenul de