Adrian Nastase viseaza cu ochii deschisi ca, odata ce-si rezolva problemele in Justitie, are drumul deschis spre inaltimile politicii. Decizia Curtii Constitutionale, in urma careia, in cel mai bun caz, ancheta in dosarul Zambaccian va fi luata de la capat, ii da aripi.

Simte deja aerul rarefiat al cabinetelor izolate fonic din Downing Street sau de la Casa Alba. Din naivitate, Nastase mizeaza pe neatentia opiniei publice la detalii, respectiv la acela ca instanta nu s-a pronuntat pe fond.

Ca dovada, liberalul Mircea Ionescu Quintus, a carui opera de sute de pagini de istorioare despre prieteni si cunoscuti a fost clasificata de CNSAS la „politie politica”, isi revendica un trecut curat pe baza unui proces castigat pe procedura.

Adrian Nastase nu a invatat insa lectia ca perceptia este mai importanta decat realitatea in politica si ca oamenii vor considera mai degraba ca justitia este impotenta si corupta decat ca fostul premier este neintinat.

Sistemul de justitie va pierde credibilitate, dar Nastase nu va capata niciun strop de simpatie: declansarea anchetelor n-a facut altceva decat sa confirme suspiciunea generala.

Poate ca Adrian Nastase nu este cel mai corupt politician din Romania. Anchetatorii nu l-au agatat decat in doua cauze pentru primire de foloase necuvenite.

Cel putin un ministru al fostei administratii este implicat in afaceri la fel de grele: Dan Ioan Popescu, ale carui urme sunt adulmecate in dosarul „Energia” si care si-a cumparat, ani buni, imunitatea in presa cu publicitate de stat.

Fostul premier era insa „sapte case”, „arogantul”, cel mai vizibil si cel mai puternic. I-au fost atribuite proprietati care apartineau probabil altor lideri sau clienti ai PSD, pe seama coruptiei lui, oamenii au creat legende si bancuri. Spre exemplu, in timpul alegerilor din 2004 se sp