Pentru ca nu “cred” in pensie, politicienilor le-a fost intotdeauna foarte usor sa vorbeasca despre ea si cel mai dificil s-o rezolve. Scandalul politic din aceasta saptamina legat de legea privind majorarea punctului de pensie e o ultima demonstratie. De mult nu ne-a mai fost dat sa asistam la o mai mare incurcatura printre politicieni.
Nu-i vina lor, dar realitatea e ca politicienii sint printre ultimii cetateni ai acestei tari capabili sa simta problema pensiilor. Si nu ma gindesc la faptul ca parlamentarii, spre exemplu, au avut grija in 2005 sa-si asigure prin lege un sistem privilegiat de calcul al propriilor pensii. Vorbesc aici de politicieni in calitatea lor de categorie socio-economica.
Statutul actual, averea si veniturile pe care le au sint suficient de inalte pentru a avea o viata cel putin decenta chiar pina la capatul ei, deci indiferent de valoarea pe care o are sau o va avea in viitor punctul de pensie. Nu sint singurii, dar, ca grup, ei sint, cu siguranta, din acest punct de vedere, printre cei mai relaxati.
E poate cea mai buna explicatie, neconjuncturala, a faptului ca politica fata de pensii a fost mereu tratata de politicieni mai degraba ca o povara si s-a pretat cel mai bine jocului demagogic. Mai pe sleau, pentru ca nu “cred” in pensie, politicienilor le-a fost intotdeauna foarte usor sa vorbeasca despre ea si cel mai dificil s-o rezolve.
Scandalul politic din aceasta saptamina legat de legea privind majorarea punctului de pensie e o ultima demonstratie. De mult nu ne-a mai fost dat sa asistam la o mai mare incurcatura printre politicieni. Pentru a intelege cit de cit, e suficient sa dam curs faptelor, adica exact lucrurilor pe care, in asemenea situatii, politicienii prefera sa le faca uitate.
In criza de combustibil electoral, pe fondul reculului inregistrat la referendumul de demit
