O poveste ce incă mai curge, dar din ce in ce mai monoton, din ce in ce mai greu, o poveste in care amintirile răzbat din ce in ce mai puţin. Povestea unei vieţi de aproape 117 ani - o istorie vie. A străbătut trei ţări. A fugit de turci şi de comitagii. De comunişti n-a scăpat.
O poveste ce incă mai curge, dar din ce in ce mai monoton, din ce in ce mai greu, o poveste in care amintirile răzbat din ce in ce mai puţin. Povestea unei vieţi de aproape 117 ani - o istorie vie. A străbătut trei ţări. A fugit de turci şi de comitagii. De comunişti n-a scăpat.
In Stejaru de Tulcea i se spune Agora a lui Arghir, chiar dacă e văduvă de 38 de ani. Iar ultimul domiciliu trecut in buletinul centenarei este satul Eschibaba, raionul Istria.
I-am făcut o vizită bătrănei intr-o zi din postul Crăciunului. Şedea liniştită pe laviţa din bucătărioara de iarnă in a cărei vatră se cocea o plăcintă de dovleac. Locuieşte impreună cu fiul cel mic, cu nora, cu nepoţii şi strănepoţii. "De vreo doi ani nu prea mai povesteşte, aşa cum o făcea odată", spune nora bătrănei.
Stănd pe marginea patului cu măinile in poalele cernite de atăta amar de vreme, bătrănica a inceput să-mi vorbească repede, cu o voce subţiată de ani, privindu-mă fix. Nu inţelegeam o iotă, deoarece imi vorbea in dialectul armănesc. Insă nora cea mică a bătrănei mi-a sărit in ajutor.
DOUĂ NUNŢI ŞI-O STRĂMUTARE. "Cănd eram in Grecia eram păstori. Vara urcam pe munte, toamna coboram. Intr-o primăvară, inainte de a urca, tata s-a găndit să mă mărite. Şi, uite-aşa, intr-o zi a făcut două nunţi. Dimineaţa l-a insurat pe fratele meu şi după-amiaza m-a măritat pe mine", asta vă tot spune, mă dumireşte nora bătrănei. "Din Grecia a plecat in â32, o dată cu toţi ceilalţi. Era deja căsătorită a doua oară, că primul soţ ii murise", continuă nora băbuţei care vorbea şi ea ges
