Aceasta este povestea lui Nicolae Crăciuna, unul dintre supravieţuitorii ultimei catastrofe miniere de la Anina, din 14 ianuarie 2006. Atunci au murit şapte oameni. El şi-a salvat doi ortaci. Aceasta este povestea lui Nicolae Crăciuna, unul dintre supravieţuitorii ultimei catastrofe miniere de la Anina, din 14 ianuarie 2006. Atunci au murit şapte oameni. El şi-a salvat doi ortaci. Bărbatul e marcat şi azi de acea tragedie. Cel mai greu e să vorbeşti acum în Anina despre accidentul de anul trecut, pentru că amintirile sunt încă dureroase. Au murit şapte oameni în fatidica zi de 14 ianuarie 2006. Am stat de vorbă cu unul dintre supravieţuitorii deflagraţiei din subteran, Nicolae Crăciuna. El a fost primul care a anunţat nenorocirea şi tot el şi-a salvat apoi doi colegi. Pe omul nostru l-am întâlnit cu câteva săptămâni în urmă. Era şomer, dar avea speranţa unui post de conducător auto la o fabrică de pâine din oraş. L-am găsit pe Nicolae Crăciuna în faţa casei sale, mică, la fel ca multe alte construcţii din oraş, toate înconjurate de verdeaţă. Zice că şi-a ridicat locuinţa cu cele 200 milioane de lei vechi pe care i-a primit drept compensaţie, după închiderea minei. Sunt banii pe care i-au încasat toţi minerii disponibilizaţi, la care se adaugă opt milioane de lei pe lună, timp de doi ani, tot de la momentul sucombării mineritului în Anina. Vreau să-l întreb cum a fost atunci, să-mi povestească despre clipele acelea de groază. Ne aşezăm la o măsuţă, în curtea din spatele casei, la umbră, în faţa unui pahar cu apă rece. Obosit, încărunţit la cei 45 de ani ai săi, bărbatul cade pe gânduri preţ de câteva clipe. Explozia Moartea a intrat în mină la ora 4.30 dimineaţa. "Eu eram conducător de locomotivă în subteran. Şocul a fost foarte puternic. Aerul devenise irespirabil din cauza gazelor toxice. Mă durea pieptul", povesteşte interlocutorul meu. Zice că a fost primul ca