22 de ani s-au scurs de când cei de la Cargo vorbesc despre muzica adevărată. Tot 22 se numeşte şi ultimul album, care, întâmplător, conţine 22 de piese. Este, de fapt, povestea unei trupe care trăieşte de 22 de ani şi care va vieţui cel puţin alţi 22. S-au născut din dorinţa de a se exprima, după cum ei însuşi mărturiseau. I-a adus împreună dragostea pentru muzică. Tot ea i-a şi ţinut vreme de 22 de ani, de când cântă şi încântă. Sunt ani în care s-au născut piese ajunse hit-uri, care dăinuiesc peste ani şi care sunt ascultate cu aceeaşi plăcere. „Stau în urma trenului cu care vei pleca / Şi-mi pare rău. / Cred că-i semnul răului, / Nici nu te-am sărutat. Tare mi-e greu... / Doi paşi nu sunt departe ,/ Doi paşi, doi paşi în stânga ta. / Stai să mai vorbim puţin / Şi să ne amintim de prima zi. / Vreau ochii să ţi-i zăresc, / Să pot să îţi şoptesc / Că te iubesc“ (Doi paşi în urma ta) sau „Cântă cocoşul, e dimineaţă. / Bag capu-n pernă, sună şi ceasul. / Prin jaluzele soarele-apare, / Iau ceasu-n mână şi-l calc în picioare. / Până la urmă, mă scol... şi pace. / Îmi beau cafeaua şi... şi... şi... / Nu mai am ţigări, nu mai am ţigări, / Nu mai am ţigări, nu am ce fuma!“ (Nu mai am ţigări). Astăzi un nou album se naşte, XXII. „Este un album care încununează 22 de ani de la înfiinţare. Am ales de pe fiecare disc câteva piese. La început, am vrut să facem o culegere, după care am recurs la o măsură drastică pentru că nu ne plăcea cum suna. Am retras albumul. Credem că am reuşit să facem şi un sunet de sine stătător. Fiecare grupuri de piese erau înregistrate în alte studiouri. E un disc care ne reprezintă şi care are un sunet actual din 2007. Conţine 22 piese, dintre care o piesă nouă care este deja piesa de single, căreia i-am făcut şi un videoclip cu casa de discuri, care rulează ca videoclip pe posturile de televiziune specializate şi care este ascultată şi pe to