Sătui de forfota oraşului, obosiţi de zumzetul continuu al maşinilor şi al oamenilor ce trec grăbiţi care încotro, ne retragem la umbra unui copac şi pornim într-o călătorie în timp, în vechea Craiovă, alături de cei doi autori ai „Craiovei, Mon amour“, Constantin Gheorghiu şi Alexandru Firescu. Închidem ochii şi simţim parcă parfumul străzilor liniştite şi sfioase de altădată, cu case frumoase, cu grădini pline de flori şi copaci aliniaţi ca la nişte parade perpetue. Suntem în staţia birjarilor, căci la acea vreme prea puţine automobile tulburau liniştea urbei, la cea din faţa Tribunalului. O birjă de lux, cu roţi de cauciuc şi cu tapiţerie din piele, cu cai frumoşi, de rasă, cum se lăuda stăpânul lor, era trasă în faţă. Strecurăm mâna în buzunar. Am fi preferat o trăsură mai ieftină, însă cele mai slab dotate aveam să aflăm că se găseau pe la Mahalaua Belcineanu sau Mahalaua Măgarului. Urcăm oarecum timid în trăsură. „Mare noroc aţi avut!“, pare să comenteze birjarul. Nu îi înţelegem comentariul. Completarea vine să facă lumină: „Astăzi mă pregătesc pentru nuntă. Am ales totuşi să mai fac câteva curse“. Însoţitorii noştri ne lămuresc mai bine „Când începe sezonul nunţilor, socrii mari se întrec să angajeze cele mai arătoase trăsuri, care pot să dea aspect de solemnitate şi de paradă. Naşii şi mirii se urcă în landouri împodobite cu ghirlande de flori şi verdeaţă, iar restul invitaţilor, în cupeuri sau trăsuri. Coamele cailor sunt împletite cu panglici colorate, iar distinsele patrupede poartă la gât zeci de clopoţei. Spectacolul este superb“.
Pe strada Justiţiei O luăm uşor pe stada Justiţiei (actuala A.I. Cuza). Cinematograful „Lux“ ne atrage atenţia. Apar şi primele personaje ale locului, aşa cum sunt ele descrise de însoţitorii noştri Constantin Gheorghiu şi Alexandru Firescu în „Craiova, Mon amour“: „Doamna Pretorian, soţia proprietarului, stătea la casă ş