Municipiul Reghin a venit, pentru prima oara la festival in calitate de membru al Asociatiei Comunitatilor Mures-Calimani. Standul amenajat a fost unul complex, in care, principale ocupatie prezentata a fost dogaritul, dar s-au facut referiri si la butnarit, franghieri, artisti plastici, expozitia de ticlazaie fiind de departe cea mai interesanta.

Dogaritul s-a transmis din generatie in geneartie, dar din pacate, in acest moment putini sunt aceia care mai cunosc aceasta meserie. "Mi-ar placea sa am un urmas care sa cunoasca dogaritul pentru ca este una dintre cele mai vechi indeletniciri din zona noastra si este pacat sa se piarda", a precizat Vasile Truta, dogar din Reghin.

Totul pleaca de la alegerea lemnului cu care se va lucra. In general este vorba de stejar, dar uneori se mai foloseste si lemnul de salcam, de cires sau de dud. Traditia si legendele spun ca lemnul trebuie sa provina de la un copac taiat iarna, in februarie de preferinta si intr-o noapte cu luna plina. Lemnul astfel obtinut se debiteaza, se crapa si apoi se scot doage care se usuca timp de un an. Dupa incheierea procedeului de uscare, doagele se prelucreaza dupa un sablon, se taie la dimensiuni, se netezesc pe exterior si se stabileste raza viitorului butoi prin imbinare. Apoi se pun la foc si se strang cu o funie, la cald. Butoaiele astfel obtinute se masoara cu compasul pentru a vedea raza exacta si a stabili cantitatea de lichid care va incapea in ele, iar in final dogarii aplica ultimele cercuri si le lacuiessc cu ulei de in. Standul municipiului Reghin a cuprins si o locatie in care, angajatii de la fabrica de instrumente muzicale Gliga, si-au desfasurat activitatea chiar in fata vizitatorilor. Fie ca slefuiau, sculptau, sau asezau in sablon bucatile de lemn prelucrat ce aveau sa devina viori, reghinenii au impresionat prin indemanare, harnicie si profesionalism.

Liviu