Cel mai bun produs al fotbalului brailean pina in 1989, Grigore Traian, o fosta glorie a sportului rege de pe plan local, traieste la limita subzistentei, impreuna cu mama sa intr-o casa modesta pe strada Mircea cel Mare din cartierul Brailita.

Desemnat in nenumarate rinduri cel mai bun fotbalist brailean, "Primaru", asa cum era cunoscut in lumea fotbalului, se afla acum imobilizat la pat. Extrema stinga, care ridica in picioare zecile de mii de spectatori pe stadionul Municipal, se lupta cu un destin nemilos. El, care nu se speria de nici un fel de adversar pe dreptunghiul verde, desi statura nu-l prea avantaja, are acum nevoie de ajutor pentru a se ridica in sezut insa nu vrea sa abandoneze lupta cu vicisitudinile vietii, este demn, orgolios inca si doreste sa invinga ultima nenorocire care s-a abatut asupra sa in urma cu sase luni.

Problemele lui Grigore Traian au inceput in urma cu aproape sase ani cind a fost disponibilizat de la serviciu si, nu mult dupa aceea, sotia sa a decis sa divorteze si l-a alungat de acasa. Nici macar fiul sau, cu care oricum nu mai vorbea de trei ani, nu l-a mai vrut acolo.

Singurul loc in care putea sa ajunga era fosta casa parinteasca.

In prima perioada nu a avut nici un fel de venit si a fost nevoit sa traiasca mult timp din pensia de un milion a mamei sale. A fost momentul in care fosta glorie braileana s-a considerat o victima a comunismului: "Am fost o victima a comunismului in sensul in care noi, fotbalistii, nu am fost lasati sa invatam o meserie pe care sa o putem practica dupa ce terminam cu sportul. Ca toti ceilalti fotbalisti, am si eu o diploma de absolvire a unei scoli profesionale, dar practic nici locul de munca de unde imi primeam salariul nu l-am cunoscut. Si este greu sa razbesti in viata daca nu stii sa faci si ceva practic din care sa-ti asiguri cit de cit existenta". @N_