- Comentariu - nr. 131 / 9 Iulie, 2007 Ne revendicam o oarecare competenta in materie de Traian Basescu, fiind noi printre foarte putinii care inca de acum 5 ani i-am intrezarit ascensiunea fulguranta spre zenit; adica de pe vremea cand liicenii, ungurenii si avramestii de azi nu scriau o iota din care sa rezulte ca l-ar vedea _ ne, sutor, ultra crepidam - deasupra sandalei primariei generale. Inca de atunci am intuit stofa de lider national a personajului, scriind (Historia, august 2002): "Actualmente, la masa verde a politicii romanesti sunt doar patru jucatori: domnii Basescu, Nastase, Vadim si - cu voia dvs., ultimul pe lista - Iliescu. Restul sunt chibiti, daca nu chiar figuranti. Acestia patru sunt singurii care intra in calcul, care sunt prezenti in constiinta marelui electorat, ale caror nume trezeste o reactie in mintea alegatorului - fie ea si o injuratura. (...) Dl Basescu si-a gasit cadenta si si-a intrat in rol din momentul in care a decis sa-l pastiseze pe Vadim - minus fireste, cultura acestuia, care e mai greu, si de altfel neproductiv, sa fie simulata. El si-a construit o ima- gine de hotarare, energie, intransigenta si un soi de mitocanie innobilata si justificata prin izul sau de apa marii, tribord, cabestan si parama, care place, pentru ca se adreseaza exclusiv railor si famenilor (respectiv celor pe care-i eticheteaza ca atare marinarul). (...) Principalele lui atu-uri raman zambetul sugubat, transmitand o infinita siguranta de sine, spontaneitatea replicii, intelepciunea (rara la noi!) de a nu se baga in chestii in care nu se pricepe, ironia coroziva si bine tintita in adversar si un mod de a vorbi creativ, cu imagini puternice purtate de un numar de decibeli calculat sa invinga ragetul oceanului". Consecventi acestei viziuni, am anticipat, repetat, in crizele ultimilor doi ani, sprijinul electoral masiv de care se va bucura, dar am si prevenit