În vara anului 1974, inegalabilul şi nonconformistul „Tamango“ a fost aproape de un transfer la campioana Ştiinţa. - Aţi fost coleg de echipă cu marele şi inegalabilul nostru fotbalist Nelu Oblemenco pe vremea când acesta era la Rapid... - Coleg şi prieten foarte bun. Eram tineri pe atunci, prin 1965, amândoi rezerve la Rapid. În echipa mare jucau nume celebre în Giuleşti şi era greu pentru noi să pătrundem în prima formaţie. Nelu, deşi avea calităţi de atacant, şuter puternic, cu goluri marcate, nu a reuşit totuşi să se impună în faţa cuplului cunoscut al Rapidului acelor ani, Puiu Ionescu - Teofil Codreanu, fotbalişti talentaţi, cu fiţe. Mai erau şi alţi fotbalişti cu nume şi priză în Giuleşti, Năsturescu, Codreanu, Dumitriu. În general, era greu de intrat în locul titularilor de atunci. Eu am avut o şansă.

Coleg şi prieten la Rapid cu Oblemenco - Adică? - La un meci, nu mai ţin minte care, a greşit portarul titular, Marin Andrei, şi am fost trimis să apăr eu. Calităţi aveam şi am reuşit, cu timpul, să devin titular, iar în 1967 am îmbrăcat tricoul de campion, primul titlu al Rapidului. N-am uitat anii de început la Rapid, când l-am avut coleg şi, cum spuneam, prieten pe Nelu Oblemenco, Dumnezeu să-l odihnească în pace! Eram un grup de prieteni, printre care el, Codreanu şi Jamaischi. Mergeam pe la mine pe acasă, aveam un vin curat, de la ţară. Tata, ceferist fiind, mergea cu trenul şi aducea vin bun, iar noi îi apreciam calităţile, înţelegi... Au fost vremuri frumoase. - Vă amintiţi vreo întâmplare hazlie din acea perioadă? - Într-una dintre zile ne-am dus la mine acasă cu nişte fete pentru a degusta vinul. Ne-am cam ciufulit şi ne-a venit foame, iar eu am zis să frigem ceva. Am luat un pui de la ai mei, l-am jumulit de pene şi l-am băgat repede la cuptor. Mai gustam vinul şi aşteptam să gustăm şi din puiul ăla. Voiam să ne dăm şmecheri în faţa fetelor,