- Editorial - nr. 131 / 9 Iulie, 2007 In ultimii ani, in fiecare vara, o anumita perioada lucrez pentru un Institut romano-german de cercetare a pietei in agricultura, cu sediul in Cluj-Napoca, mai bine zis, culeg date din teren, respectiv de pe intreg teritoriul judetului Mures si le transmit la sediul central, unde sunt prelucrate in programe speciale la care nu am acces, probabil cineva plateste bani grei pentru informatiile respective. Totusi, in calitate de redactor de specialitate la cel mai citit ziar din judet, mi-am permis sa formulez o opinie despre realitatea din agricultura mureseana. Bineinteles ca nu am voie sa prezint cifre, date concrete. In primul rand, am constatat ca s-a produs o schimbare in mentalitatea producatorului agricol, indiferent ca exploateaza 0,5 hectare sau peste 1.000 de hectare, in ceea ce priveste respectarea verigilor tehnologice. Foarte rar mi-a fost dat sa mai intalnesc agricultori care sa foloseasca la infiintarea culturii de porumb, dar si de cereale, samanta necertificata, din pod sau hambar, apoi, nu sunt neglijate nici tratamentele fitosanitare, incepand cu tratarea semintelor, erbicidatul si folosirea ingrasamintelor foliare. Din nefericire, lipsa subventiilor, imbatranirea populatiei active din mediul rural si inexistenta unei piete civilizate pentru valorificarea productiei favorizeaza an de an fenomenul de abandonare a celei mai nobile indeletniciri umane, agricultura. Prin urmare, suprafata lasata de paragina la nivelul judetului, in loc sa scada, creste. Poate cea mai trista constatare este cea legata de dezinteresul autoritatilor locale, dar si centrale fata de agricultura si de cei care o practica. Functionarii publici din Prefectura, din Consiliul judetean, primarii, promovati pe criterii politice mascate si intretinuti pe bani publici, sunt preocupati cu precadere de festivismele din mediul rural si habar nu au ce