Pana sambata (07.07.’07), cele sapte minuni ale lumii erau marea piramida a lui Keops, gradinile suspendate ale Semiramidei, templul lui Artemis din Efes, statuia lui Zeus de la Olimpia, mausoleul din Halicarnas, colosul din Rodos si farul din Alexandria. Le stabilise Filon din Bizant, in jurul anului 140, daca nu cumva, asa cum sugereaza unii, lista ar fi fost redactata mult mai devreme de Herodot, ori poate de Diodor din Sicilia sau Strabon. Insa nu autorul listei celor sapte minuni intereseaza aici, ci faptul ca acestea au fost detronate, dar mai ales modul in care s-a realizat aceasta operatiune. Caci nici una dintre cele sapte minuni ale antichitatii nu isi mai are locul intre "noile" minuni ale lumii. Democratia contemporana, mobilizand peste 70 de milioane de voturi, a validat o noua lista, din care fac parte Colisseumul din Roma, marele zid chinezesc, mausoleul de la Taj Mahal, manastirea bizantina din Petra, statuia lui Isus din Rio de Janeiro, vestigiile incase de la Machu Picchu si piramida azteca de la Chichen Itza din Mexic. Iar piramidele de la Ghizeh au fost salvate pentru ca juriul le-a acordat titlul de minune a lumii in afara concursului. Deci s-a votat, si atunci nu ar mai fi loc de comentarii. O data ce democratia s-a exprimat, procesul a fost validat. si totusi, sa fi fost democratie? Sau doar un exercitiu de marketing politic si comercial?
Procedeul folosit pentru desemnarea celor sapte noi minuni a fost pe cat de simplu, pe atat de contestabil. Mai intai, au fost create conditii pentru a da respectabilitate demersului: a fost stabilit un juriu compus din arhitecti de prestigiu international si prezidat de fostul director general al UNESCO, Federico Mayor. Apoi, din cele 77 de opere propuse, au fost selectionate 21, dintre care urmau sa se stabileasca cele sapte "noi" minuni ale lumii printr-un vot realizat prin telefon sau inter
