"Ziua Justiţiei" de la Alba-Iulia a fost un nou prilej pentru Traian Băsescu de a mai d a un ghiont instanţelor judecătoreşti. Reluănd sloganul, deja mahmur, al luptei impotriva corupţiei, domnia sa a declarat că "justiţia nu a confirmat incă (sic!) capacitatea de a lupta impotriva corupţiei la nivel inalt". Sintagma, luptă impotriva corupţiei, mai merge, hai să-i zicem, in cazul unor măsuri menite a crea şi intări atitudinea critică a populaţiei faţă de comportamentul funcţionarilor publici. Ea işi găseşte locul şi in bătăliile pentru promovarea unor legi sau hotărări de guvern. In nici un caz formula hei-rupistă bolşevică, luptă impotriva corupţiei n-are ce căuta in domeniul justiţiei, domeniu definit tocmai prin refuzul unor termeni precum luptă, război, cruciadă.
Să admitem, de dragul jocului, că formula e valabilă şi in domeniul justiţiei. Dacă există un eşec de proporţii al acestei lupte in materie de sentinţe judecătoreşti după alegerile din 2004, principalul responsabil e insuşi Traian Băsescu. Dacă lupta impotriva corupţiei la nivel inalt inseamnă dosare soluţionate in instanţă prin condamnarea inculpaţilor, atunci de inexistenţa acestor sentinţe sunt vinovaţi nu judecătorii, ci procurorii.
Procurorii, promovaţi şi susţinuţi de Traian Băsescu, intruchipaţi perfect de un Doru Ţuluş sau Dan Voinea, ar fi trebuit să intocmească dosare beton. Atăt din punctul de vedere al respectării Codului de procedură penală, căt şi al tăriei probelor. Toate dosarele de corupţie la nivel inalt, transformate in momente ale justiţiei la televizor, surprind prin lucrul de măntuială. Oricăt de convins ar fi un judecător că trebuie să lupte impotriva corupţiei sub măreaţa conducere a lui Traian Băsescu, ar trebui să fie un nevolnic dacă ar lua in serios proza ieftină din dosarele ţuluşilor.
Principalul responsabil al dezastrului din dosarele trim
