În primii ani de după 1990, nu era neobişnuit ca mediile de intrare la facultăţile de Fizică, Chimie sau Biologie să fie de peste şapte, opt sau chiar nouă. Însă acum lucrurile stau cu totul altfel: altădată renumite pentru exigenţa criteriilor de selecţie, acestea organizează concursuri de dosare. Pierd facultăţile de ştiinţe pariul cu piaţa forţei de muncă? Aşa ceva ar fi fost de neimaginat cu doar câţiva ani în urmă: la Facultatea de Matematică examenul în s
În primii ani de după 1990, nu era neobişnuit ca mediile de intrare la facultăţile de Fizică, Chimie sau Biologie să fie de peste şapte, opt sau chiar nouă. Însă acum lucrurile stau cu totul altfel: altădată renumite pentru exigenţa criteriilor de selecţie, acestea organizează concursuri de dosare. Pierd facultăţile de ştiinţe pariul cu piaţa forţei de muncă?
Aşa ceva ar fi fost de neimaginat cu doar câţiva ani în urmă: la Facultatea de Matematică examenul în sine nu mai contează 100%. El are o pondere de 80% în calculul notei finale (în timp ce media de la bacalaureat contează în proporţie de 20%). Potenţialii studenţi fug de aceste specializări, iar facultăţile coboară, în replică, ştacheta.
De ce se întâmplă asta? Există mai multe explicaţii, dar, cel puţin în ceea ce priveşte facultăţile cu profil ştiinţific, cea mai importantă ţine de o problemă de sistem: cifrele de şcolarizare alocate de către Ministerul Educaţiei, necorelate cu posibilitatea de absorbţie a pieţei. Rezultatul cel mai frecvent, observat de consultanţii în resurse umane, este reorientarea profesională a absolvenţilor, care ajung să lucreze după încheierea studiilor - în cel mai bun caz - în domenii conexe celui în care s-au pregătit. De exemplu, cifra de şcolarizare pentru acest an la Facultatea de Fizică a Universităţii bucureştene este de 270 de locuri,
