Securitatea recruta mai ales intelectuali cu inclinatii democratice dornici sa-si exerseze stilul in rapoarte amanuntite. Scurta istorie a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS), amplificata de titlurile care deschid marile cotidiene, scoate la iveala aceasta inclinatie perversa a politiei ceausiste de a-si alege informatorii si colaboratorii mai ales din randurile elitei culturale. Peisajul public al ultimilor ani sugereaza chiar ca responsabilitatea si importanta ofiterilor de securitate in perioada predecembrista ar fi nesemnificative fata de ticalosia intelectualilor colaborationisti. Mergand pe firul indicat de calau, un ziar central a descoperit recent notele informative ale victimei. Dupa un interviu in care ofiterul de militie Tudor Stanica declara ca fostul disident Gheorghe Ursu a fost informator al Securitatii, ziarul publica si notele olografe ale acestuia. Tudor Stanica era seful Directiei de cercetari penale in perioada in care Ursu a fost asasinat si condamnat post-mortem de justitia comunista. Fostul colonel de militie a primit 20 de ani pentru implicarea in uciderea lui Ursu, dar se bucura in libertate de pensia pe care statul o ofera cu generozitate celor care au servit regimul comunist, mai cu seama daca au avut grade mari.

Gheorghe Ursu descria in notele sale catre Securitate calatoriile inedite pe care avea voie sa le faca inainte de 1989, o perioada in care putina lume primea pasaport si avea voie sa iasa din tara. Scrierile sale pentru Securitate, cel putin cele aparute pana acum, sunt benigne, dar confirma relatia pe care o avea cu politia politica a statului comunist. Omorat in bataie la arestul militiei din Calea Rahova dupa ce i-au fost confiscate peste 50 de caiete de insemnari plus 16 dolari, pentru a primi o condamnare de drept penal, nu una politica, Gheorghe Ursu devine dupa 1989 un simbol al rezisten