Ca le place sau nu, multi liberali, pedisti sau udemeristi trebuie sa îi ramâna recunoscatori "facatorului de lege" de la Cornu. Asa haituit si demonizat cum e, "arogant" si dezagreabil, mereu cu ghiozdanul doldora de teme pentru acasa – cu stresante termene de predare la DNA sau la Parchetul General, îndepartat definitiv de la pupitrul aranjamentelor politice majore, Adrian Nastase lasa, în continu-are, chiar daca nu mai este nici macar în preajma puterii reale, dâre mai vizi-bile decât ale multor anonimi din actualul Parlament. Cel putin ei, fosti, actuali sau potentiali ministri, din actuala putere sau din opozitie, ar trebui sa dea ipocrizia la o parte si sa nu se mai alature înca o data corului de bo-citoare din presa carpatina. Ce a dobândit Bombonel pentru sine le este favorabil si lor. Nu este o tragedie recenta decizie a Curtii Constitutionale, "definitiva si obligatorie", prin care a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate a articolului 24, aliniatele 2 si 3 din Legea 115/1999 privind raspunderea ministeriala, ridicata de inculpatul Nastase Adrian în "Dosarul Zambaccian". Conform acesteia, dosarele de urmarire penala ce vor fi instrumentate fostilor ministri vor necesita acordul Camerei Deputatilor, al Senatului sau al Presedintelui României, la fel ca si în procedura aplicata ministrilor în functie. În fond, articolul 109 din Constitutie, care sti-puleaza ca "Numai Camera Depu-tatilor, Senatul si presedintele României au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savâsite în exercitiul functiei lor", era foarte clar, dar a fost minimalizat atunci când actuala pu-tere a modificat Legea raspunderii ministeriale. Astfel, articolul 24, introdus prin Legea nr. 90/2005, contine prevederi ce contravin Constitutiei, dar si Conventiei Europene a Drepturilor Omului: "Urmarirea penala si judecarea fostilor membri ai Guvernului