- Editorial - nr. 133 / 11 Iulie, 2007 Mult asteptata, de catre Romania, acceptare a tarii noastre in Uniunea Europeana ne confrunta, pe langa unele avantaje - intre care, libera circulatie pe teritoriul celorlalte state membre, aportul de valuta al "capsunarilor", schimbarea configuratiei arhitecturii (mai ales) rurale s.a. -, cu situatia dramatica a celor peste 75.000 de copii romani, lasati in grija bunicilor sau nu o data la mila vecinilor, ori, pur si simplu, de izbeliste, in asteptarea parintilor care lucreaza in strainatate. 75.000 de copii este numarul constatat, cel estimat (luand in calcul si persoanele care lucreaza fara forme legale) depasind 100.000 de "abandonati", fie si temporar, de dragul banilor ori al... aventurii. Situatia, care, din pacate, incepe abia acum sa ne ingrijoreze, comporta consecinte incalculabile si de durata. Fara exceptie, toti subiectii intervievati pana acum suporta greu absenta parintilor - in special a mamei -, sunt depresivi, manifesta tulburari de comportament, unii fug de acasa, altii abandoneaza scoala, devin furiosi, beau, se drogheaza, razbunandu-se pe cei din jur. Foarte rar functioneaza autoritatea bunicilor, batrani, bolnavi si saraci mai totdeauna, ori prea ocupati cu gospodaria, lasata si aceasta in grija lor de catre tinerii parinti, plecati de multe ori impreuna la o munca mai bine platita decat in tara. Trudesc din greu, zi-lumina, imbogatindu-i si mai mult pe cei deja bogati, ruinandu-si sanatatea ori chiar viata, in speranta imbunatatirii traiului mizer de acasa. Suntem liberi, nu-i asa? Liberi de a furniza mana de lucru ieftina Europei si lumii, ca odinioara tarile Lumii a treia. Proverbul "Fie painea cat de rea, tot mai bine-n tara mea!" nu mai functioneaza de mult pentru ca, fideli sloganului "Sa traiti bine!", mii de romani se umilesc pe la ambasade ca sa slugareasca pe la "case mari", uitand ca in tara ast