Marian Constantinescu este un produs 100% braşovean. Crescut sub Tâmpa, a evoluat pe aceste meleaguri mai puţin decât a fost prezent la alte formaţii din ţară. După 4 ani de pregătiri prin ţară, Marian Constantinescu, care pe 8 august va împlini vârsta de 26 ani, vârsta deplinei maturităţi, a revenit acasă, la echipa cu care a debutat în decembrie 1999 în prima divizie a ţării. Zilele trecute am stat la o şuetă şi am depănat din amintirile pe care le are, unele plăcute, altele mai puţin plăcute.
- Ai revenit acasă. Cum te simţi după o atât de îndelungată lipsă?
M.C.: Am revenit acasă pentru că mă simt dator să dau şi eu o mână de ajutor echipei cu care am debutat în lumea bună a fotbalului românesc. Formaţia braşoveană se află în al doilea eşalon pentru al treilea an, iar la retrogradare am pus şi eu puţin umărul, pentru că pe atunci (în sezonul 2004/2005) eram la „Poli” Timişoara şi i-am bătut şi în tur şi în retur. Am revenit să încercăm promovarea, pentru că Braşovul, pe lângă faptul că este un oraş frumos, are o tradiţie în fotbalul românesc. Este oraşul, aşa cum aţi spus, în care am crescut ca fotbalist, oraşul în care m-am născut.
- Să facem un remember. Unde ai început şi cu cine?
M.C.: Am început la CSS Braşovia cu Cezar Ardeleanu. Am continuat cu Radu Ţuţuianu şi m-a cizelat Petre Lucian.
- Ultimul care ţi-a dat forma finală a fost cel care şi astăzi mai şlefuieşte talente la acelaşi club, Petre Lucian.
M.C.: Este un om deosebit, cu care ţin permanent legătura, discutăm la telefon, ne sfătuim. De altfel, cu Braşovia am avut clipe deosebite în cei 6 ani cât am evoluat. Au fost perioade când îi băteam pe toţi prin Braşov şi ne clasam mereu în faţă. Dintre colegii de atunci, numai Claudiu Bătrânu mai ativează pe la Otopeni, restul renunţând la fotbal.
- Ai trecut în tabăra stegarilor?
M.C.: Am trecut la FC Braşov