Un bărbat inalt şi măndru, născut, conform buletinului, in 1894. Parcă la inceput nu-ţi vine-a crede, mai ales cănd te pui pe socotit şi vezi că-ţi tot dă... 112 ani! Asta acum, in vremuri in care statul calculează pensia punănd durata medie de viaţă şapte ani peste vărsta de pensionare. Ei, uite că astfel de oameni, precum cel din povestea noastră, dau calculele statului peste cap. Deşi o pensie aşa de mică n-are cum să facă prea mari probleme.
L-am intălnit pe nea Tănase P. Tănase destul de obidit. De reporteri s-a cam săturat. De căţiva ani tot vin şi-i bat la uşă, că, deh, nu-i de colo să bată cineva suta, s-o depăşească şi să tindă şi spre al şaselea multiplu de douăzeci. Dar pe el nu prea-l incălzeşte că-i apare numele la gazetă. L-ar ajuta insă o pensie ceva mai mare.
Chiar dacă la inceput prezenţa noastră ii păru o povară, după ce a auzit că-i vorba de depănat amintiri, nea Tănase s-a mai luminat puţin. "Păi, şi ce să vă spun? Scrieţi acolo că-s născut in Negrita in Grecia, ca aproape tot satul ăsta. Aveam acolo cai şi oi, iar eu cu familia mea, zece-cinşpe inşi, coboram toamna de Sfăntu Dumitru la iernat, şi in jur de Sfăntu Gheorghe urcam din nou. O sută douăzeci de familii eram şi toţi coboram odată. Aia a fost cea mai frumoasă perioadă. Dar in 32 am plecat din Grecia şi am venit in Cadrilater, in satul Rahman, judeţul Durostor. Am stat in satul ăla opt ani." Acolo şi-a construit o casă, avea pămănt, capre, oi şi cai. Şi au avut alţi opt ani de linişte. Insă, in urma Tratatului de la Craiova din septembrie 1940, cănd Romănia a cedat Cadrilaterul, s-a făcut schimbul de populaţie intre Romănia şi Bulgaria.
LA SPITAL. Aşa că şi nea Tănase şi-a făcut desagele, şi-a urcat familia in căruţe şi-au plecat din nou la drum spre locuri necunoscute. Au pornit in august din Rahman şi au ajuns după trei luni la Stejar
