Mi-am pus demult - şi de multe ori - această întrebare: de ce există în Bulgaria atîtea lucruri fireşti care nu există şi la noi? De ce, mai recent, mulţi români preferă să meargă în vacanţă în Bulgaria (sau la sfîrşit de săptămînă la Russe), în ciuda tuturor ideilor preconcepute pe care continuăm să le avem despre vecinii noştri cu "ceafa groasă"? De ce, dacă Sibiul nostru este atît de mîndru în calitatea sa de capitală culturală a Europei, Plovdivul lor (care a trecut prin acest statut în 1999) arată de zeci de ori mai bine, mai coerent şi mai consistent în viziunea sa urbanistică, artistică şi turistică? De ce, dacă noi sîntem băutori de ţuică, doar la ei poţi găsi în orice butic de ţară cel puţin vreo zece soiuri de rachiu de cea mai bună calitate? Mai pe larg: de ce, dacă ţara noastră este atît de bogată în produse şi tradiţii locale, mai peste tot în Bulgaria produsele şi tradiţiile locale sînt valorificate mult mai sistematic şi eficient decît în mult prea faimosul nostru Maramureş? Şi, mai departe: de ce, dacă noi sîntem atît de bogaţi în produse diverse şi de calitate, mai degrabă cele cîteva (nu multe) produse bulgăreşti sînt cunoscute, acceptate şi vîndute pe piaţa internaţională? De ce, dacă noi avem cele mai frumoase măşti rituale şi patrimonialul Căluş, astfel de dansuri ceremoniale (nici mai mult, nici mai puţin cosmetizate decît la noi) fac deliciul tuturor privitorilor în mai toate zonele turistice din Bulgaria? De ce, dacă eu cîştig relativ bine în ţara mea, prefer (raţional şi emoţional) să cheltuiesc banii în ţara lor? De ce, dacă satele lor arată atît de sărăcăcios şi sînt încă bîntuite de maşinile sovietice ale anilor ’50, din localităţile noastre de jipuri pline pleacă incomparabil mai multă lume la lucru în străinătate? De ce, dacă ţara noastră este atît de frumoasă şi ospitalieră, ţara lor este cea preferată de turişti - inclusiv de tu