- Diverse - nr. 134 / 12 Iulie, 2007 Intr-o vreme in care, daca afirmi ca iti iubesti patria de pamant, de bunuri, de suflet, de cuvinte si de morminte, starnesti imediat suspiciunile celor declarand, fara pic de jena: "Ubi bene, ibi patria" ("Unde e bine, acolo e patria!"), mi-a fost dat sa ascult cuvintele cu talc, despre patriotism si nationalism, ale unui "varstnic", pe numele lui _ Mircea Carp. Cei ajunsi la anii nostri isi amintesc de el. Era pe timpurile acelea una dintre "vocile din eter" la un post de radio strain, urmarit cu mare interes de catre romani. Tip de "moda veche" _ ar spune unii -, intr-o vreme in care romanii sunt tot mai dezbinati, recent el vorbea despre "dragostea de tara si de acest popor". Asa ceva cam greu si tot mai rar intalnesti in zilele noastre. Ce inseamna, pentru omul acesta cu parul alb, dragostea de tara? "A-i iubi pe ai tai! A fi nationalist _ spunea el _ nu inseamna a-i uri pe altii!". Iar noi, romanii, nu suntem mai nationalisti decat francezii, nemtii, grecii, americanii, polonezii sau ungurii! Ma gandeam, ascultandu-l, ca am spus multe si am scris de atatea ori despre acest mare adevar, adica despre iubirea de patrie, despre dragostea de neam, dar uneori aveam impresia ca vorbesc in pustiu! Putini sunt dispusi azi, mai ales tinerii, sa asculte si sa fie patrunsi de aceste cuvinte. Cei care, intr-adevar, doresc inaltarea neamului stiu bine ca "dragostea de patrie este cea dintai virtute a omului civilizat" (Napoleon I), ca iubirea de tara incepe, in primul rand, din familie, ca "nationalitatea si limba sunt mai scumpe decat libertatea, caci libertatea pierduta se poate recastiga, dar nationalitatea niciodata" (G. Baritiu). "Prin inima apartinem patriei noastre, Romaniei, aceasta mama milenara a noastra, a tuturor" (Alexandru Golescu-Albul), iar "fara patrie nu se poate inchipui existenta de natiune, si fara natiune patria e n