- Diverse - nr. 134 / 12 Iulie, 2007 Statea pe o banca in centru, langa hotelul vechi al orasului. L-am recunoscut dupa podoaba parului alb ca zapada. Pe timpuri trecute era sofer de mare clasa pe la R.A.T.A si I.R.T.A., pe autobuze ce functionau cu motoare rusesti ramase dupa razboi, reparate. Lucra pe un traseu dificil prin Lacul Rosu si Cheile Bicazului, spre Bicaz si Piatra Neamt. Drumuri sub orice critica, situatii speciale de anotimp, dar "Calul balan", cum era poreclit de colegii soferi si calatori, cu toate aceste conditii, ii aducea nevatamati acasa. Nu a avut accidente, nu a omorat pe nimeni. Povestea interlocutorul ca, de multe ori iarna, coborand grelele pante din Cheile Bicazului, era nevoit sa-i dea jos pe calatori, lega de spatele vehiculului cate un brad mare, ii urca pe unii si cobora serpentinele cu acest ajutor de frana. Si multe alte intamplari hazlii. Dar Bela baci era suparat azi pe… nevinovatii tineri care isi risca viata cu mastodontii dati de mama si tata, neatenti la tampeniile pe care le fac pe drum. Se omoara singuri, din necunoasterea meseriei de sofer. Sau acuza ca, neavand pic de talent, unii din politie le-au dat usor carnet de sofer. Unii fara carte, care nici nu stiu cand s-au nascut, scoala n-au facut, s-au semnat cu degetul pe o cruce de cerneala cu amprenta. Interlocutorul, la ceva peste 80 de ani, povestea ca, dupa pensionare, a preluat impreuna cu sotia (o buna gospodina), cabana de atunci, numita "Suhard", unde era si o partie de schi ramasa de pe timpuri, neamenajata. Veneau aici schiori si din zona, dar si din Neamt, Iasi etc. I-am amintit ca, student fiind, am venit la el cu un grup, ne-a cazat foarte bine. Galateni fiind, unii nu prea se pricepeau la tehnica schiatului. Personal m-a oblojit cu leacuri de-ale lui la o entorsa de picior. Povestea Bela baci la lumina lampilor de gaz, pe atunci, patanii de-ale lui. Le ascultam