Fire Club este renumit pentru atmosfera sa nonconformistă şi boemă. Am intrat cu oarecare ezitare şi plină de prejudecăţile unei mame aşezate, cu aspiraţii middle-class, ca să stau de vorbă cu cîţiva proaspeţi absolvenţi de facultate şi clienţi ai localului, despre idealurile lor în această etapă a vieţii. Mă aşteptam să mă cam repeadă sau să nu mă bage în seamă. Nu a fost aşa, interlocutorii mei au fost deschişi şi cooperanţi:

Inginer telecomunicaţii într-o firmă privată: "Sînt mulţumit cu ce fac. Ca salariu, sînt mediu încîntat, dar îmi place munca mea, sînt multe challenge-uri, în fiecare zi se mai întîmplă cîte ceva nou. Am terminat acum doi ani. Pe atunci îmi doream să călătoresc tot timpul şi să am firma mea, tot în domeniul ăsta. Şi acum mai sper să am un business şi să îl lansez. În ceea ce priveşte idealurile materialiste: românii sînt puţin cam nebuni cu simţul proprietăţii. Nu ştiu ce să zic, dacă e neapărată nevoie de casă şi toate cele. Alte idealuri, general umane? Acum chiar sînt într-o perioadă în care am contact cu cancerul, şi chiar mă gîndesc că ar trebui să se facă ceva pentru cei care suferă de boala asta. Dacă aş putea într-un fel sau altul să ajut, nu m-aş da înapoi. Mi-ar mai plăcea să am aşa, o echipă de fotbal de copii, dacă se poate, cu o singură femeie".

Ingineră proiectantă, absolventă de acum doi ani: "Vroiam să ajung într-o firmă privată, cu capital străin, unde să dezvolt o carieră. M-am angajat la o companie cu capital francez, unde nu e ceea ce m-am aşteptat. Mă gîndesc chiar să plec din ţară, pentru că, pe partea auto, firmele franceze deţin monopolul. M-au nemulţumit salariul, felul în care sînt trataţi angajaţii. Aş vrea să călătoresc, să învăţ cît mai multe şi să capăt experienţă profesională. Şi aici ni s-au promis toate astea, dar am fost ţinuţi la un anumit stadiu, cît să depunem muncă de negru şi să fim serv