Fiind un simbol al Olteniei, pe seama Universităţii Craiova s-a făcut mereu campanie electorală în vederea obţinerii diverselor funcţii de conducere din Cetatea Băniei. De la primarul Bulucea, care nu ezita să proclame susţinerea pentru Stiinţa şi sentimentele alb-albastre, şi până la Dinel Staicu, un om care mai avea să-şi pună chipul în locul leului pe stemă, în disperarea ce îl cuprinsese, numai să-l voteze lumea ca primar al Craiovei. Ultimul sosit, Solomon, la fiecare început de an, poate în vederea liniştirii alegătorilor care vor performanţe sportive, mai ales fotbalistice, promite milioane de euro din bugetul local în vederea redirecţionării către sportul craiovean, însă nu s-a văzut nimic concret. Deocamdată însă, cum le stă bine unor aleşi moderni, de la vorbe până la fapte mai e foarte mult şi, probabil, fraza „Nu avem bani, poate de la anul!“ o să ajungă un obicei.

Sportul craiovean e în declin şi se pare că situaţia nu se va schimba. Sala Sporturilor e o ruină de o eternitate, fără să se mişte un deget pentru refacerea ei. Hipodromul e planificat pentru un parc de distracţii şi nu pentru scopul său propriu-zis. Stadionul „Tineretului“ începe să capete iz de spaţiu comercial, de parcă nu ar fi destule în Craiova, încât e musai să dărâmăm unul din multele stadioane ale Băniei.

Oraşul e împânzit de fântâni arteziene şi alte lucruri menite să îţi fure privirea, însă lucrurile cu adevărat importante rămân parcă uitate. Şi nu zice nimeni că, într-adevăr, centrul nu arată frumos, lucru necesar pentru un oraş precum Craiova, însă acum, că s-au terminat lucrările, primăria ar putea să-şi îndrepte fondurile, cât de puţine, şi spre echipa fanion a Olteniei.

Când Universitatea a căzut în B, primarul Solomon a ieşit în faţă şi a început să jure că oraşul Craiova o să aibă echipă în prima ligă indiferent de cine o să preia frâiele Ştiinţei. Ba mai mult