În Herăstrău, pe o bancă lăturalnică, trei tineri mîncau de la pachet: destul de consistent, sandvişuri, icre, cîte o roşie, un ardei. Arătau voinici şi fireşti, în sensul că nu ieşeau cu ceva special în evidenţă, nici prin vestimentaţie, nici prin accesorii nelalocul lor. Liniştită, am intrat în vorbă cu ei, gîndindu-mă că sînt navetişti care lucrează prin Bucureşti: surpriză! Erau navetişti, dar nu cu serviciul: fani hip-hop şi rap, veniţi în capitală pentru un festival în domeniu. Ceea ce mi-a reconfirmat cît de multe prejudecăţi avem: m-aş fi aşteptat ca rapperii să fie o specie ciudată, îmbrăcaţi anapoda, cu panataloni excesiv de largi şi căciuli caraghioase, pe care îi recunoşti de la distanţă. Băieţii în cauză, însă, erau studenţi şi oameni ai muncii, perfect normali, cu un hobby comun: hip-hop-ul. Toţi trei au cam vorbit la unison, şi, de aceea, i-am înregistrat ca pe un soi de cor amestecat, unde nu se mai ştie - şi nu mai contează, atîta timp cît părerile împărtăşite au fost, în general, comune - care-i care: "De obicei mergem la concerte. Sîntem din Iaşi şi Galaţi. Am venit aici cu ocazia festivalului Bestfest, care ţine 3 zile. Bucureştiul e foarte obositor. Galaţiul, de pildă, nu e nici atît de mic, nici atît de mare, ci tocmai cît trebuie. Concertele la care am participat noi pînă acum au fost sută la sută hip-hop, trupe consacrate, din afară. Sînt trupe bune şi la noi, de pildă R.A.C.L.A. Cei care fac bine în domeniu sînt Hades Records. Venim aceiaşi oameni tot timpul, ne simţim ca în familie. La trupele mai mediatizate, gen B.U.G. Mafia, La Familia, vin mai amestecaţi. Dar hip-hoperii adevăraţi vin la show-uri mult mai profunde. Da, sigur, cîntăm şi noi. Nu ştiţi vorba aceea: din 3 români, 4 cîntă."
De aici încolo cei trei prieteni se prezintă, păstrîndu-şi, oarecum, anonimatul şi ne explică legăturile lor cu hip-hop-ul: "De 8 ani fac hip-h
