Un film dramatic, fara mari virtuti artistice, dar facut bine si la meserie, cum doar profesionistii americani stiu sa faca, despre finalul unei vieti contorsionate, precum cea a scriitorului F. Scott Fitzgerald, ne-a mai racorit putin nocturn, dupa fierbintelile la care ne supune, mereu si deja previzibil, in cursul zilelor, cunoscutul actor si regizor al productiilor Palatului Cotroceni, dl Traian Basescu. Interviul cu ziaristii Turcescu si Hurezeanu a fost semnificativ, din punct de vedere hollywoodian: decor gomos-pompos, precum in anumite vile de la Malibu, dialog apasat si centrat pe starea natiunii.
Polemos-ul dintre presedintele Romaniei si prim-ministru, tot al Romaniei, capata deja aspecte hilare. Initiativa de a mai da niste bani pensionarimii mioritice, de data asta sume mai consistente, a generat iarasi motive de ciondaneala. Ca de unde se scot/vin acesti bani, ca de ce sa dea liberalii bani poporului, cind politica doctrinara liberala ar fi ca fiecare sa se descurce cum poate. Cu Tractorul vindut, ba cu 100 de milioane, ba cu 90, ba cu 80, pentru ca a doua zi sa ajunga la 75 de milioane, dupa cum anunta, realmente fara sa clipeasca, acelasi post de televiziune al unui cunoscut oligarh. Sau cu Daewoo-Craiova ofertat la Ford cu alte sute de milioane de nu se stie bine ce. Caci cele mai sigure stiri de la noi sint alea cu „aaaaa“ si „iiiiiii“ (cita imaginatie pe capul stiristilor, este de ajuns ca unul/una din clasa „aaaaa“ sa arunce un cuvint ca toate posturile il folosesc, fara pic de imaginatie, pentru un „hm“ sau „mda“). Este limpede ca actorul Basescu este lipsit de imaginatie si provoaca tenace aceleasi incidente, asteptind greseala adversarilor, uzura, oboseala, plictiseala, ca astfel sa cedeze pina la urma.
Ce mai conteaza, azi si acum, daca PNL sau PSD sint de dreapta sau de stinga, daca Vosganian&co reusesc, in termeni
