Ca in fiecare an, bacalaureatul a declansat publicarea unei intregi serii de articole, unele care transmiteau „pulsul faptelor“ de la examene, altele – evaluari ale subiectelor, competentelor elevilor si corectorilor, partilor bune sau, de obicei, mai putin bune ale sistemului de invatamint romanesc.
Proba la literatura, un fel de rau necesar
Se pare ca nici o schimbare la nivel ministerial sau „la directie“, „la preuniversitar“, nu reuseste sa insufle sentimentul normalitatii in rindul elevilor, corectorilor si celor care urmaresc fenomenul bacalaureat. Pentru a intelege aceasta este suficienta o lectura a dialogurilor dintre cititori sau a comentariilor profesorilor si elevilor. Ca bacalaureatul nu este un examen formal ne-o dovedeste seriozitatea, dar si normalitatea cu care acesta este tratat in alte parti. Ma refer aici la sistemul „Bacalaureat International“, instituit sub patronajul UNESCO pe la jumatatea anilor saizeci si care a cooptat in timp scoli din intreaga lume.
Este vorba de scoli private (exista si in Romania un liceu privat care ofera elevilor posibilitatea de a urma acest program) care isi pregatesc elevii nu numai pentru „a trece“ examenul, ci pentru a se putea integra in diverse universitati din lume, fara complexe sau carente in educatie. Mai mult, pentru cei care aleg sa studieze ulterior intr-o tara straina, sistemul asigura recunoasterea diplomelor. Sa revin la proba cea mai spinoasa si cea mai comentata de la bacalaureatul „obisnuit“ si sa vedem cum este ea tratata in sistemul „international“: literatura romana. Pentru majoritatea absolventilor nostri de liceu, proba la literatura este un fel de rau necesar pentru a „trece“ si a urma o facultate la alegere sau a-ti continua pregatirea profesionala intr-un fel oarecare. O parte dintre elevi si, probabil, profesori de liceu au fost surprinsi de subiectul care a
