Am văzut, prin bunăvoinţa prietenilor mei Luiza Barcan şi Alexandru Nancu, bisericile bizantine cele frumoase ale Bulgariei. Sînt şi aici cîteva epoci distincte: bisericile imperiului zis româno-bulgar (dar să nu îi daţi acest nume de faţă cu un bulgar), care sînt eminamente bizantine, cele bizantine propriu zise şi, apoi, bisericile construite după cucerirea turcă. Există, probabil, şi bazilici paleo-creştine, din vremea apariţiei creştinismului, mai cu seamă în cetăţile greceşti de pe coasta Mării Negre. Nu le-am văzut pe acestea, dar inferez pe baza faptului că sînt de găsit asemenea edificii şi pe teritoriul a ceea ce va fi ulterior România, de la ampla bazilică de secol IV-VI de la Niculiţel, trecînd prin minunile, aproape adosate una celeilalte, de la Argame (Capul Doloşman de pe Razelm) şi, fireşte, Histria, Tomis, Callatis. Aş face de la bun început următoarea observaţie: predominante în chip covîrşitor sînt structurile bazilicale. Doar cele mai tîrzii lăcaşuri de cult care ni s-au păstrat din perioada bizantină sînt de tipul cruce greacă înscrisă (în care braţele crucii sînt egale ca lungime si prind cupolete sau intersecţii de bolţi în cele patru colţuri ale intersecţiei, mai joase decît cupola sau turla care încununează centrul intersecţiei de bolţi). Atît înainte de această perioadă, cît şi după cucerirea turcă, bisericile din această zonă, ca şi cele din Dobrogea, erau în chip predominant bazilici. Iată de ce, ca o sugestie pentru cei ce vor dori să mai facă în această zonă întîi-creştinată a României de azi, aş zice că tradiţia primară şi de anduranţă a acestui areal a fost, este şi ar trebui să rămînă bazilica cu una sau trei nave. În plus, această tradiţie dobrogeană are şi acel spirit ecumenic pe care cată să ni-l propunem în viitorimea creştinismului, pentru că el a fost omniprezent în creştinismul dintre Dunăre şi mare şi mult înainte vreme. S