- Editorial - nr. 134 / 12 Iulie, 2007 Nu incape indoiala, politicienii romani se dovedesc maestri neintrecuti intr-ale gargarei, timp in care forurile europene ne trag de maneca, ba chiar oameni de rand din unele tari ne pun la stalpul infamiei pentru crime, furturi, proxenetism, etc., infractiuni care mai de care de groaza, pe care unii romanasi de-ai nostri le savarsesc cu o seninatate greu de inteles pe alte meleaguri. Timp in care, desi alesii nostri sunt in vacanta, circul mioritic al politicienilor se deruleaza ca intr-un serial fara sfarsit, care mai de care dintre liderii de opinie ai partidelor neostoind sa reverse vorbe-n vant, doar-doar vor culege, si in acest mod, capital politic. Dar, " filmul" care pare ca nu mai are sfarsit se deruleaza intre cei care, mai ieri, isi jurau credinta vesnica. Pe de-o parte, presedintele tarii, Traian Basescu, intr-o ofensiva demna de o cauza mai buna, nu pregeta sa-l atace, in fel si chip pe premierul Calin Popescu Tariceanu, un alt soi de politician care, lepadand haina aristocratului, nu-si gaseste linistea pana cand nu primeste indemnuri pentru tara inclusiv de la tata Floare din Cucuietii din Deal. Subiectul artagului nu este altul decat categoria urgisita a pensionarilor, de care scriam, nu cu multa vreme in urma, ca politicienii nostri vor sti sa faca din ei un capat de tara, o masa de manevra electorala foarte usor influentabila, care, atunci cand vine vorba de exprimat votul la urne, cu siguranta va fi discret ciupita de mana sa nu uite cine le-a marit pensiile si cu cat. Ma numar printre cei care sustin ca in Romania pensiile si salariile majoritatii sunt de mizerie, ca nu trebuie sa aruncam cu pietre in cei care ridica ceva mai multi bani decat altii, daca sumele sunt justificate, si nu ca in cazul unor categorii profesionale, care, nu doar ca au mentinut sistemul trecut de teroare, ci au si profitat de acesta