În ultimele nopţi, înainte de a adormi, m-am gîndit pe larg la: Abu Nidal, poliţist palestinian în Gaza şi totodată traficant de arme; primeşte zilnic zeci de telefoane pentru a furniza armament şi muniţie unor particulari care vor să-şi apere căminul şi familia ori din partea unor negustori, mai ales bijutieri; e foarte mulţumit de cum îi merg afacerile; de cînd israelienii s-au retras din zonă, business-ul nu a fost mai înfloritor ca acum, iar egiptenii nu se grăbesc să închidă frontiera şi tunelele prin care aprovizionarea cu arme e mai abundentă ca niciodată; o recentă şi bănoasă afacere a lui Abu Nidal a fost aceea încheiată cu traficanţi israelieni pentru o comandă de 20.000 cartuşe de 9 mm şi 7000 de cartuşe M16 care a ajuns cu bine în Gaza într-un camion plin cu borduri chinezeşti; comanda venea de la un "grup neutru" în conflictele locale, căci Abu Nidal furnizează arme doar pentru apărare forţelor aflate în afara războiului civil; odată a refuzat Hamas-ul care-i ceruse să transporte o încărcătură de puşti pentru sniperii săi. În timp ce Abu Nidal discuta toate acestea cu un corespondent al lui Le Monde, un adolescent îşi umplea buzunarele cu un pumn de gloanţe, "zece, nu mai multe...", pentru ca să tragă în aer la nunta unui prieten. De cînd Hamas-ul a ocupat Gaza, nu mai ştiu nimic despre el.

Matias, un berlinez de 25 de ani, membru al organizaţiei de extremă stînga Antifa, afiliată la "Blocul negru" care a înfruntat poliţia la 2 şi 6 iunie în manifestaţiile violente anticapitaliste şi antineonaziste de la Rostock şi Heiligendamm. "Blocul negru", numit şi "autonomii", cuprinde grupuscule de anarhişti, antifascişti şi ecologişti radicali, vreo 6000 de militanţi între 18 şi 35 de ani, îmbrăcaţi şi mascaţi în negru pentru a nu fi identificaţi de poliţie şi a se feri, cît de cît, de gazele ei lacrimogene. După ciocnirile cu forţele de ordine, toţi d