"Look, Iâm standing naked before you" spune roşcata cu voce idiosincrazică într-o piesă de pe primul ei album, Little Earthquakes (1992). Vers care sintetizează, cred, cel mai bine esenţa şi farmecul aparte al acestei doamne mereu însoţite de un pian provocator.
Povestea fetei de preot ajunse una dintre cele mai stranii stele feminine rock începe în Carolina de Nord, pe 22 august 1963 sub numele de Myra Ellen Amos. Avea să şi-l schimbe în Tori, parcă în glumă, pe la 17 ani. Dată la care scosese deja un prim single, cînta de 15 ani la pian, abandonase conservatorul (la care fusese admisă la doar cinci ani), începuse să performeze prin baruri şi cîştigase (în 1977) un concurs naţional pentru talente adolescentine. La vîrsta majoratului se muta în Los Angeles şi, în 1985, fonda un grup de rock alternativ, Y Kanât Tori Read - referinţă la unul dintre motivele pentru care abandonase conservatorul, antipatia pentru cititul partiturilor. Aşa avea să se numească şi primul album, scos împreună cu trupa în â88 - prost primit de critică, deşi inflenţele synthpop şi senzualitatea vocii îi făceau deja pe mulţi să o compare cu Kate Bush.
Dar adevărata Tori, interpreta singulară care nu are nevoie decît de un pian şi de glasul acela care pare să fi strîns toate neliniştile şi tristeţile lumii pentru a îţi da fiori, iese la suprafaţă deplin abia cu Little Earthquakes. Albumul abundă, tematic şi sonor, exact în acele elemente care au făcut din Tori eroina celor plictisiţi de pop-ul formatat şi supra-difuzat, dar iubitori de melodie: pianul ca element central pe care, dincolo de vocea răvăşitoare, se articulează melodiile, lipsa de comunicare ("Crucify", "Winter"), confuzia ("Leather"), tăcerile disconfortante ("Silent All These Years" - primul single şi hit -, "China"); şi chiar o piesă a capella avînd ca subiect violul ("Me and a Gun"). Pe Under the Pink (â9
