Politicienii autohtoni se tem de votul uninominal ca de orice schimbare pe care nu o pot controla si care le-ar putea afecta viitorul intr-un mod definitiv. Politicienii autohtoni se tem sa-si asume responsabilitati individuale, preferand confortul umbrelei de partid unde succesele si esecurile se trec in contul colectiv si nu se deconteaza niciodata. Politicienii autohtoni se tem sa iasa de sub poalele protectoare ale partidelor nu doar fiindca nu au prea multe de spus, ci si pentru ca ar putea fi restructurati in modul cel mai direct de electorat.

Cercetarile sociologice arata inca de acum cinci ani ca aproape trei sferturi din populatie ar vrea sa aleaga persoane, nu partide. Interesul electoratului, dar si insistenta cu care Asociatia Pro Democratia a mentinut subiectul in dezbaterea publica au determinat partidele sa-si puna pe agenda schimbarea sistemului electoral. Adoptarea votului uninominal a fost respinsa in 2004 de reprezentantii partidelor parlamentare, desi cu exceptia UDMR si PRM toate celelalte se declarau pentru aceasta schimbare. O simulare facuta atunci de Societatea Academica Romana pentru alegerea senatorilor scotea la iveala ca, prin adoptarea votului uninominal majoritar, PSD ar fi putut castiga o majoritate clara de 62% cu doar 42% din voturi, in schimb Alianta PNL-PD ar fi obtinut doar jumatate din scorul PSD, iar PRM si UDMR ar fi ramas in afara Parlamentului.

Mircea Geoana spunea recent ca PSD mizeaza in continuare pe votul uninominal majoritar din doua tururi, dupa modelul francez, folosit in Romania pentru alegerea primarilor. Traian Basescu si-a descoperit la randul sau afinitatea pentru acest sistem, in vreme ce liberalii si democratii, fortati mai degraba de imprejurari decat de dorinte reformiste, se limiteaza fara argumente la proiectul Pro Democratia, in care candidatul ajuns pe primul loc este declarat castigator, dar p