John Irving, romancier american, ne oferă, în New York Times Book Review, scuze în sprijinul lui Günter Grass, romancier german. Grass, laureat la Premiului Nobel pentru literatură, autor al Tobei de tinichea, a fost considerat, ani la rînd, conştiinţa morală a amnezicei Germanii postbelice şi a fost premiat pentru apelurile sale la conştiinţă de multe dintre victimele Reich-ului nazist, inclusiv de oraşul Gdansk din Polonia, care l-a făcut chiar cetăţean de onoare.

Apoi veni dezvăluirea că, la frageda vîrstă de 17 ani, pe la sfîrşitul războiului, Grass a fost membru al Waffen SS, bandele criminale de ucigaşi care au fost condamnate in corpore în procesele de la Nürnberg. În umbra acestei dezvăluiri, Grass a scris un volum de memorii, intitulat Decojind ceapa, în care desface, foaie cu foaie, adevărurile şi ficţiunile ce-i compun viaţa, viaţa lui de scriitor.

John Irving vine în apărarea lui Grass tocmai pentru că este scriitor şi pentru că viaţa unei atare creaturi este compusă obligatoriu din adevăr şi ficţiune. Grass contează, spune Irving, pentru că ficţiunea lui s-a aplecat profund asupra chestiunii vinovăţiei şi a conştiinţei, folosind uneltele scriitorului: imaginile şi personajele. Irving se simte dator faţă de Grass, ca scriitor, şi declară că nu va renunţa, în nici un chip, la prietenia şi admiraţia sa, pentru că dacă ar face asta, ar trebui să renunţe la propria operă. John Irving nu a fost nicicînd membru SS sau laureat al Premiului Nobel şi, deşi pare că pentru el miza este mai mică, scrisul este viaţa lui. A se dezice de Grass ar fi ca şi cum s-ar dezice de propria-i viaţă, aşa neprihănită cum pare a fi.

Şi totuşi, aici este vorba de ceva mai adînc decît loialitatea şi cariera. Irving, un scriitor american, simte obscur că a fi scriitor poate să presupună un compormis moral de nerezolvat. Irving nu spune acest lucru explicit, da