Cu cliseele antisemite nu se poate lupta: prea adinc sint insurubate in mintea foarte multora si ies la iveala cind nu te-astepti si pe gura cui nu te-astepti, insi nu neaparat antisemiti. Orice am face, tot prost iese. De exemplu, daca un evreu obtine prin concurs un post sau o bursa, e evident mina mafiei iudeo-masonice. Daca nu cistiga, nu se pune, sau e doar exceptia care, cum altfel, intareste regula. Daca un evreu e de stinga, faptul e cit se poate de natural pentru ca, nu-i asa, evreimea mondiala e de stinga (poate cea israeliana sa nu fie, dar aia nu conteaza aici).
Daca un evreu emigreaza in Israel, e rau: dupa ce a adus comunismul, fuge la mai bine si ii lasa pe romani sa se spele cu el pe cap. Daca nu pleaca, se vede treaba ca-i merge bine, s-a invirtit, a fost baiat destept (evreu fiind, nu poate fi decit foarte destept ori complet timpit), sau i-a placut comunismul (evreu fiind, e, cum spuneam, de stinga).
Citeam acum citeva zile in Gandul ca israelienii investesc masiv pe piata imobiliara din Bucuresti. in paragraful urmator, nu mai sint „israelieni“, ci „evrei“. Sa fi fost din scrupul stilistic, sa evite autorul o repetitie? Mai dregraba un act ratat care tradeaza un „evreii ne iau si casele“, evreii de-aici, ai nostri, cum ar veni. Dar nu psihanaliza de doi bani voiam sa fac.
S-a intimplat ca tata avea un var matematician care plecase din tara cam pe cind intram eu la facultate. Nu l-am cunoscut. Dar stiam numele, iar cind am inceput sa inteleg ceva din matematica, am aflat ca e un nume important in teoria operatorilor, profesor, acum, la o universitate americana.
Ani de zile am ascuns cu grija acest lucru, am evitat si sa-l cunosc (nici pina azi nu l-am intilnit si cred ca el nu stie de existenta mea, care lucrez in alt domeniu) ca nu cumva sa se creada ca am pile – mafia iudeo-masonica si tentaculele ei. Din
