Daca, pana acum, anotimpurile festivaliere consacrate erau, in Romania, primavara si toamna, de la o vreme reuniunile de profil au inceput, pe de o parte, sa se prelungeasca binisor dupa inchiderea stagiunii si, pe de alta parte, sa nu mai astepte ploile reci pentru a-si aduna invitatii: sezonul mustului si al pastramei pare la fel de bun si pentru degustarea produsului scenic. Pe continent, practica organizarii festivalurilor tocmai in rastimpul "mort" al verii dateaza, dimpotriva, de mult. Inclusiv in tarile mai nou cooptate de Europa pe harta sa "oficiala".
Un astfel de festival care incepe imediat dupa sunarea stingerii anului teatral se desfasoara, in fiecare an, la Kisvarda, o mica localitate maghiara aflata nu departe de granita; de granite, mai bine zis, pentru ca orasul - posesor, printre alte atractii, al unei bine pastrate cetati medievale si al unui foarte vizitat strand cu apa termala - sta la aproximativ aceeasi distanta de frontiera romaneasca si de cea ucraineana. Probabil ca tocmai aceasta situare a motivat alegerea sa ca "sediu" al unei intalniri unice, din cate stiu eu, pe continent, numita Festivalul teatrelor maghiare din afara granitelor si ajunsa in vara 2007 la cea de-a 19-a editie. Asa cum exprima foarte clar titulatura ei, manifestarea ofera, pe parcursul a circa zece zile (intre 21 si 30 iunie, acum), o ampla parada a celor mai semnificative realizari scenice din repertoriul trupelor de limba maghiara - cam douazeci la numar - semanate in diverse orase din tarile din jur: Romania, Ucraina, Serbia si Slovacia. Dintre ele, cele mai "solide", din punct de vedere deopotriva cantitativ si calitativ, se gasesc in Transilvania - motiv de mandrie, as zice, pentru concetatenii de etnie majoritara (pentru toti concetatenii, de fapt), intrucat atesta excelenta teatrului romanesc - fie el si vorbit in alta limba - macar inauntrul peisaj