E, la Salonic, în piaţa Aristotel, statuia stagiritului, atrăgînd cohortele de turişti nu pentru Poetica lui, ci - oricum compensator - pentru... degetul lui mare. Aflat la îndemînă, pelerinii modernităţii îl pipăie, meditativ, sperînd întru înţeleaptă contaminare.
De-atîta pipăit, patina a dispărut, degetul, doar el, strălucind în toată splendoarea lui de bronz.
Pe trotuare, fascinanta paradă a degetelor nude. E una a lumii noi, ce a înlocuit-o pe cea veche, mizerabilă, ipocrit pudibondă. Parada asta e marca teribilei schimbări la care, fascinaţi, asistăm. Degetele adolescentelor, semănînd, anatomic, cu cele din pînzele Renaşterii, cu unghii ojate atît de divers rafinat, degetele încă infantile ale şcolăriţelor tînjind la oje interzise, degetele viguroase ale băieţilor ce fac sport, degetele doamnelor coapte, cu lacuri de pe ultima rivieră, degetele igienice ale micuţelor, dar şi degetele de cavernă ale sărmanilor boschetari, degetele intelectualilor cu multe dioptrii, degetele dirijorilor în drum spre Filarmonică, degetele maeştrilor din Armeană, degetele alternativilor de la Periferic, degetele permanent cabrate ale balerinelor... Degetele emancipării.
Indexul monitor al Uniunii Europene, pe care-l suportăm într-un amestec de vagă ofensă, dar şi de voluntară acceptare a normelor civilizatoare ce ne-au fost atît de refuzate în dictatură. Aflaţi în tandemul care pe purul Eminescu l-ar fi trimis şi mai repede spre stabilimentul doctorului Şuţu, acceptăm acum, cu eleganţă latină, îngemănarea aderării cu bulgarii. M-de, am fi preferat nasul subţire al grecoteilor cefii groase, dar, diplomatic, fie şi aşa. Ştiind noi bine, orgolioşii, că, nu?, curicular, sîntem gintă aleasă. Precum francezii, italienii. Spaniolii. Portughezii.
Sub avalanşa formalelor moţiuni stă arătătorul adversar al partidelor ce vor să refacă - bietele - confruntarea auten
