Cine are nevoie mai mare de un jurnal decât cineva care s-a mutat pe alt meridian şi e departe de cei dragi? Probabil că blogurile facilitează fenomenul migraţiei de care o Europă întreagă e afectată în ziua de azi, creând o breşă necesară de refulare a unor trăiri complexe.
Deseori, într-o formă plină de umor, fiindcă râsul ajută la detensionare. Iar românii, cunoscuţi pentru capacitatea lor de a se vindeca prin râs, profită din plin de această posibilitate. Cine face un excurs prin blogosferă găseşte numeroase mărturii despre experienţa emigraţiei.
Blogul lui Alexandru, de exemplu, (http://blog.360.yahoo.com/blog-FszANb0wb69Y2Zza9VE-?cq=1&p=18) conţine tocmai postări succesive despre „etapele” luptei cu zăpada din Canada urmată de întoarcerea în România, unde oricât de rău tot e mai bine.
Deşi... finalul întoarce totul pe dos, iar cheia ironică a redactării se vede de la o poştă. De fapt, ce a postat Alexandru e un fel de banc pe care îl detectezi pe mai multe bloguri, ca semn că românii au şi rezerve când e vorba de plecat din ţară, dar se autoironizează din această cauză.
„Mă simt analfabet”, spune recent Vivi, pe blogul lui (www.vivi.ro). Şi continuă: „De când am aterizat în Japonia înţeleg cum se simte o persoană care nu ştie să citească. Te uiţi la poze, încerci să înţelegi lucruri din culori şi din context, pentru că altfel literele japoneze nu au absolut nici un sens. Într-un fel e chiar relaxant, eşti asaltat de mult mai puţină informaţie”.
Nu lipsesc nici observaţiile critice, altfel foarte juste, despre cât de puţini suntem deschişi spre lumi diferite de a noastră: „E interesantă Japonia şi merită văzută, o lume diferită care îmi aduce aminte că Europa sau America nu sunt buricul pământului. Mă gândeam cum se atacă unii români că americanii nu ştiu unde e România, timp în care mă intreb câţi dintre noi ştiu unde exact este Th
