Ediţia de Colecţie ce apare luni, 16 iulie, scoate la iveală faţetele diamantului şlefuit de o mănă nevăzută, de undeva din Cer, numit Adrian Pintea. Ne rămăne speranţa că strălucirea lui a fost puternică in timp ce păşea pe pămănt şi că pentru noi toţi Adrian Pintea este viu, doar a obosit puţin şi a mers să se odihnească scurtă vreme.

Fiecare plecare dincolo de nori a unui suflet ales ne sfăşie sufletele şi ne face mai săraci. Dar aşa suntem noi, romănii, creaţi, să ne recunoaştem valorile abia după ce păşesc pe malul nevăzut...

Ediţia de Colecţie ce apare luni, 16 iulie, scoate la iveală faţetele diamantului şlefuit de o mănă nevăzută, de undeva din Cer, numit Adrian Pintea. Ne rămăne speranţa că strălucirea lui a fost puternică in timp ce păşea pe pămănt şi că pentru noi toţi Adrian Pintea este viu, doar a obosit puţin şi a mers să se odihnească scurtă vreme.

Am avut certitudinea că in tot ce am plănuit intenţionat, găndit şi realizat pentru acest număr al Ediţiei de Colecţie am fost ghidaţi de spiritul său. Coincidenţe, intămplări pe care altfel nu le-am fi remarcat, vise, totul aşezat cap la cap ne-a determinat să credem că a fost prezent şi că a fost de acord cu ce am realizat. De altminteri, se implinesc, iată, 40 de zile de la dispariţia sa fizică, un alt fapt care confirmă că va pleca mai departe, spre implinire, mulţumit că a rostuit totul indeajuns de bine.

ECHILIBRU. Un spirit generos, o flacără, iar spre final o calmă aşezare. A lăsat dăre de lumină in urma lui cănd a plecat. Adrian Pintea credea că cea mai mare pedeapsă a unui om pe pămănt este să infrunte singurătatea. Antidotul singurătăţii era in viziunea sa familia. Un rău involburat i-a fost existenţa pentru o lungă perioadă. S-a regăsit şi timp de şapte ani a acumulat lumină pentru mai tărziu. Nimic nu l-a putut opri să creadă in iubire, Dumn