Mai sunt câteva minute bune până la ora douăsprezece. Turiştii aşteaptă privind turnul aurit al Big-Benului, ardezia lui strălucitoare.
Timpul la englezi este aproape un lord bătrân... Face să-l cunoşti. Am auzit de inşi care l-au văzut şi care au stat de vorbă cu el, - replici celebre. Printre aceştia, Shakespeare.
Un ceas, oricât de celebru, nu poate să bată mai mult de douăsprezece ori. 12 bătăi oarbe, ziua şi noaptea. Exceptând ce punem noi în ele, iluziile, convenţiile, împărţirea noastră arbitrară.
Am fost şi la Greenwich. Am pus mâna aici pe meridianul de bază, începând cu navigatorii la care toată lumea se referă.
Big-Benul se pregăteşte scrâşnind să anunţe orele promise, pe când lumea priveşte încordată cadranul imens în ziua aceasta de vară, în care şi regii, toţi regii şi reginele Angliei şi-au topit în văzduh coroanele.
Şi Big-Benul iese din tăcerea lui, morocănos, ca un autor pragmatic, care prea multe nu are de spus,... doar cât s-a făcut, - esenţa Timpului, punându-ne la treabă.
Ascult cu multă atenţie, una câte una cele douăsprezece enunţuri simple şi nete, frazele unui tratat de filozofie empirică, Bacon, John Locke...
Când şi ultima bătaie se pierde în cerul radios, culmea, senin!, în aerul umed mirosind a larg de ocean şi îndrăzneală, parfumul acestei naţiuni,... mă gândesc şi la orgoliu şi la umor, la umorul până la insolenţă, ce-i face, de pildă, pe vânzătorii de ziare ai Londrei să strige în gura mare pe străzile învăluite în ceaţă...
Continentul în ceaţă!... Atenţie. Europa azi se află în ceaţă!
Ca şi cum ar fi vorba de un eveniment care pe englezi nu i-ar privi...
*
De la Westminster, pe Whitehall, în linie dreaptă, până la Trafalgar Square cu leii de piatră, coloana lui Nelson şi porumbeii graşi, îmbuibaţi de grăunţele turiştilor, am tot răgazul să-mi aduc aminte cuv