Departe de a se cantona in acel con de umbra al desuetului cu care opereta ca gen este deseori asociata, Teatrul National de Opereta a lansat pe parcursul ultimei stagiuni o autentica ofensiva de imbunatatire a imaginii.

Din fericire pentru bogatia artelor spectacolului in orasul Bucuresti, aceasta noua imagine a operetei pare a fi rodul unui demers coerent, neintamplator. Afisele din oras propun o imagine pe de o parte usor misterioasa, iar pe de alta parte incitanta, evocand fiorul pe care ar trebui sa-l incerce fiecare cu ocazia intrarii in sala de spectacol. Acelasi tip de indemn vizual este pastrat si pe CD-ul (editat de casa de discuri Electrecord) dedicat unora dintre cele mai populare pagini din creatia romaneasca de gen.

Veti fi surprinsi sa constatati, in cazul in care va veti oferi placerea auditiei, cat de multe dintre fragmentele muzicale de pe acest album va sunt deja cunoscute. Fie ca este vorba despre Lasati-ma sa cant sau Lysistrata de Gherase Dendrino, Leonard sau Soarele Londrei de Florin Comisel, Anton Pann de Alfred Mendelsohn sau Amorul mascat de Ion Hartulary Darclee, nota comuna este marea popularitate de care aceasta muzica s-a bucurat si continua sa se bucure in randul unui public foarte larg, chiar daca putini constientizeaza faptul ca este vorba despre o arie dintr-o opereta. Fara a fi muzica pop, putem spune ca multe dintre temele sau ariile de pe acest CD merita calificativul de slagare. In ceea ce priveste interpretarea, au fost alese - si aici aprecierea se cuvine editorului - versiuni de referinta pentru fiecare arie sau piesa orchestrala, astfel incat parcurgerea albumului echivaleaza cu o nostalgica incursiune in istoria operetei romanesti.

Acompaniamentul apartine unor orchestre care au lasat in urma inregistrari memorabile, precum Orchestra simfonica a Cinematografiei condusa de Paul Popescu, Orchestra