Mi-am promis ca am sa scriu aceasta cronica F~R~ a pomeni despre acea gluma cu Bruce Willis si ce-ar face el daca... Si ma opresc aici pentru ca sunt hotarat sa ma tin de promisiune. Prin urmare sa vedem, Die Hard 4.0, racoros action de vara cu sanse la box-office sau trista/inutila resuscitare a unui action hero demodat? Cu siguranta prima varianta.

Recunosc, am asteptat sa se deruleze genericul de inceput al filmului cu inima stransa. Fara a fi un fan neconditionat al seriei, consider aventurile anterioare ale lui John McClane o combinatie fericita intre sarmul ireverentios al protagonistului si scenariul imprevizibil de inteligent, prin urmare exemple clasice de film de actiune de calitate. Dar mai poate avea celebra replica "Yippie-ki-yay, motherfucker" acelasi efect la 12 ani dupa "Die Hard with a Vengeance"? Ei bine da, farmecul lui McClane nu s-a diluat deloc, iar fizicul mai sifonat al lui Willis (dar incomparabil mai bine pastrat decat al unor Stallone sau Schwarzenegger) face verosimile toate secventele de actiune ale filmului, oricat de neverosimile ar fi acestea.

Imaginati-vi-l pe McClane in fata unui laptop. Care e cea mai "fireasca" utilizare a acestuia de catre durul detectiv? Raspunsul il veti primi in timpul filmului si este foarte sugestiv pentru modul in care producatorii/scenaristii l-au scos de la naftalina pe McClane. Se pare ca el este singurul "bug" in stare sa dea peste cap planurile de paralizare a intregii Americi de catre un terorist tehnologic (Timothy Olyphant, excelent). Cand acesta opreste sistemele controlate de computer (adica aproape toate), numai McClane poate ajunge la el, detectivul salvandu-l pe unul dintre fostii colaboratori ai teroristului.

Analiza (asezonata din plin cu explozii) a covarsitoarei importante detinute de computer in viata de zi cu zi, "Die Hard 4.0" gaseste o multime de solutii care-si uim