Chapitô este un fel de "şcoală superioară de circ", condusă de doamna Teresa Ricou. Instituţia situată lângă citadela Sao Jorge din Lisabona promovează interculturalitatea, reconceptualizarea genurilor (teatru, circ, dans), "polenizarea încrucişată" a esteticilor diferenţiate etc. Ca bulgakofil înveterat ce sunt, nu puteam rata recentul spectacol-exerciţiu propus de studenţii de la secţia numită Curso de Artes e Animaçao Circense: o originală versiune a romanului Maestrul şi Margareta, realizată de regizorul Nuno M. Cardoso din Porto. În consonanţă cu specificul asumat de Chapitô, cele vreo trei ore de spectacol s-au concentrat îndeosebi asupra componentelor de magie, vrăjitorie şi funambulesc din capodopera lui Mihail Bulgakov. Personajele ce dau numele romanului erau vag schiţate, în timp ce episoadele biblice fuseseră expurgate. Elementul-cheie al montării l-a constituit spaţiul de joc informal: Muzeul Electricităţii (adăpostit de fosta uzină electrică de pe malul Estuarului Tejo). Spectatorii erau invitaţi să parcurgă imensele hale, iar actorii-acrobaţi-jongleuri-clowni-dansatori evoluau printre conducte, cabluri electrice, pasarele, contoare, tuburi, ţevării, balustrade, robinete, manete, maşinării, exponate de muzeu etc. Deplasările între etaje sugerau bolgiile din care cortegiul diavolesc va fi pornit să bântuie o Moscovă tetanizată sub umbra lui Stalin. Adeseori monologul şi plastica mişcării fuzionau în mod fericit - de exemplu, tirada lui Woland (interpretat de acrobatul de culoare Luciano Lopes) preceda o căţărare pe frânghie la mare înălţime, de unde personajul se lansa în picaj, fără plasă dedesubt, asigurat doar de punctele de sprijin pe care şi le înnodase în ascensiune. Alt acrobat negru îl încarna pe motanul Behemot, stârnind ilaritatea când pica din cer, spânzurat de picioare, printre spectatori. Cum era de aşteptat, vrăjitoriile de la "Teatrul de E