La 11 iulie a.c. se împlinesc 12 ani de la dispariţia lui Mihai Botez, fratele meu, atât de uitat astăzi. Nu am obţinut de la CNSAS dosarul de urmărire al lui Mihai, ci numai pagini disparate între care câteva microfilme ale buletinelor "Europei Libere", destul de greu de descifrat, scrise la maşină cu caractere mari, cu ştampila "pentru uz intern, exemplar nr. 5".

Este un interviu acordat lui Vlad Georgescu, în 1985, la întoarcerea de la Madrid de la un colocviu pentru care i se acordase viză de ieşire, dar nu şi de întoarcere în ţară. Nicolae Manolescu povesteşte întâmplarea: "La Congresul European al Culturii de la Madrid, primiserăm invitaţii Dorin, Bujor, eu şi Mihai, încă din vara lui 1984. (...). Hazardul (sau ce o fi fost) a făcut ca la Madrid să ajungă Mihai şi cu Dorin: primul va căpăta în mod surprinzător o viză, după aproape treizeci de refuzuri, al doilea va emigra între timp în SUA. Mihai l-a întâmpinat aşadar pe Dorin la aeroportul din Madrid. Mi-au relatat amândoi întâlnirea. Era suprarealistă. Ca şi înapoierea lui Mihai în ţară. Întors pe altă rută decât plecase, Mihai a ajuns la Otopeni noaptea, târziu. Cum nu era aşteptat la avionul acela, a fost lăsat să treacă fără probleme. L-au sculat din somn securiştii, a doua zi, devreme. Uimiţi că e acasă. Se pare că aveau de gând să nu-i permită reintrarea în ţară. Viza de ieşire fusese acordată tocmai în acest scop. L-au anchetat până seara. Au fost şi mai uimiţi să-l audă pe Vlad Georgescu vorbind despre anchetă la "Europa Liberă". Cum de aflaseră? De la cine? în fapt, fusese o înţelegere între Mihai şi Vlad. Sună la telefon la ora cutare şi, dacă nu răspund, anunţă pe postul de radio că sunt la Securitate. N-au avut ce face şi l-au eliberat. Dar laţul se apropia de par". (N. Manolescu, Cuvânt înainte la Scrisori către Vlad Georgescu, Ed. FCR, Bucureşti, 2003).

Mi se pare potrivit să fac publ