Nu poţi să nu observi, în zilele începutului de iulie aproape întregul spaţiu media de aici, din Franţa - mă refer în mod special la publicaţiile de cultură, la canalele de radio, de televiziune - a fost marcat de ştirea plecării în eternitate a acestei mari artiste, a acestei mari voci care a fost soprana Regine Crespin. Mai mult decât atât, cunoscutul Canal "Arte" a reluat spectacolul Walkiria de Richard Wagner, producţie cu totul recentă a Festivalului de la Aix-en-Provence, dedicând întreaga seară memoriei acestei mari glorii a artei lirice franceze. Cu decenii în urmă Regine Crespin şi-a cucerit celebritatea întruchipând inclusiv marele rol al Brunhildei, cea mai mare dintre walkirii. A fost prima voce franceză invitată să cânte la festivalul wagnerian de la Bayreuth. Protagoniştii recentului spectacol de la Aix Simon Rattle - la pupitrul dirijoral al celebrei "Berliner Philharmonie" - în compania unei distribuţii internaţionale de o mare unitate, de un incredibil profesionalism. Comentatoarea spectacolului amintea faptul că aceeaşi partitură a mai fost prezentată de legendarul colectiv orchestral doar cu decenii în urmă, pe vremea directoratului lui Herbert von Karajan, că din echipa de atunci a instrumentiştilor ansamblului au mai rămas totuşi, în funcţie, doar câţiva muzicieni.

Ca peste tot în marile centre muzicale, sezonul artistic, teatrele, concertele, spectacolele de operă s-au rărit considerabil. Unul dintre ultimele spectacole de la Theâtre de Champs Elysées, acum la început de iulie, stârneşte fireşti semne de întrebare. O antrepriză de familie în stil italian, la o primă vedere, pare a fi această primă audiţie mondială, spectacolul Ultima zi din viaţa unui condamnat, după Victor Hugo. Este un spectacol în două acte şi un intermezzo, lucrare a cărui libret a fost realizat de cei trei fraţi Alagna, David fiind cel care a conceput muzica. Se înţel